Dr. Cristina Toteanu: Ginecomastia sau sânii măriţi la bărbaţi

Ginecomastia defineşte dezvoltarea glandelor mamare la bărbat. Ginecomastia poate fi adevărată sau falsă. Cea adevărată este constituită din ţesut mamar în combinaţie cu ţesut adipos mai mult sau mai puţin bine reprezentat.

Pseudoginecomastia survine în contextul unei adipozităţi dezvoltate ca obezitate sau ca tesut adipos bine repartizat, mai ales pe torace. Relieful mamar este bilateral şi simetric, cu dezvoltare lent-progresivă. Areolele mamare şi mameloanele raman mici şi palide.

Consistenţa acestei false ginecomastii – moale sau uşor elastică, dar întotdeauna difuză – şi structura ei adipoasă îndreptăţeşte denumirea de ginecomastie. Ginecomastia se poate dezvolta unilateral sau bilateral, cele bilaterale putand fi simetrice sau asimetrice. Poate fi de volum variabil: uneori reliefează ca o formaţiune lenticulară tronconică sau calotă sferică, alteori voluminoasă cat o portocală. Consistenţa este variabilă, elastică, uniformă pe întreaga suprafaţă reliefată sau ocupand numai zona centrală a acesteia.

Ginecomastia poate fi dureroasă sau nedureroasă. Excepţional poate fi însoţită de de secreţie lactată. Areolele şi mameloanele pot ramane nemodificate sau pot creşte în dimensiuni şi se hiperpigmentează. Iniţial, se produce hiperplazia ţesutului glandular mamar, ulterior, se produce fibrozare progresivă , cu trecerea printr-o fază fibroglandulară spre faza finală (ireversibilă) fibroasă.

Cauzele principale ale ginecomastiei pot fi:

afecţiuni testiculare primare
afecţiuni testiculare secundare
afecţiuni endocrine
insuficienţă hepatică
tratamentele cu estrogeni, antiandrogeni sau vitamina D;
afecţiunile toracice sau pleuropulmonare;

Diagnostic şi tratament

Constatarea clinică a ginecomastiei trebuie să fie urmată de confirmarea existenţei sale prin examenul radiologic (mamografie) şi ecografie.

Sunt de asemenea, necesare investigaţiile hormonale şi citogenetice privind testiculul şi investigaţiile privind glandele suprarenale, hipofiză şi tiroidă.

Tratamentul ginecomastiei are la bază îndepărtarea cauzei care a determinat dezechilibrul hormonal sau prevenţia unui astfel de dezechilibru (de exemplu în cazul carcinomului de prostată).

Dacă ginecomastia este severă, dureroasă sau nu regresează spontan, se pot încerca diverse terapii medicamentoase: administrare de androgeni, antiestrogeni sau inhibitori de aromatază.

Tratamentul local cu dehidrotestosteron gel se utilizează la pacienţii cu ginecomastie dureroasă sau progresivă.

Tratamentul chirurgical este indicat, din raţiuni cosmetice şi psihologice şi constă în îndepărtarea ţesutului glandular cu sau fără liposucţie de vecinătate.