Până
nu de mult, considerată o stare normală a vârstnicului, osteoporoza este
considerată în prezent o boalp, caracterizată prin reducerea densităţii
minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea
ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau
chiar în lipsa acestuia. Osteoporoza este în prezent o problemă majoră de
sănătate publică sau chiar în lipsa acestuia. Osteoporoza este în prezent o
problemă majoră din ce în ce mai mare.
Odată
cu înaintarea în vârstă, mai exact după vârsta de 35 de ani, are loc
demineralizarea osoasă acest fenomen devenind o problemă dacă masa osoasă
iniţială a fost prea mică sau daca fenomenul are loc foarte rapid.
Etiologie
La
femei, pierderea de masă osoasă este intensificată odată cu ajungerea la
menopauză, din cauza scăderii producerii de estrogeni. Această etapă de
pierdere osoasă accelerată durează până la 5 ani după menopauză.
La
bărbaţi, pierderea este treptată. Începând de la 70 de ani, riscul de
osteoporoză creşte considerabil, iar bărbaţii sunt mai supuşi riscului de a
suferi fracturi, în special dacă au o viaţă sedentară sau dacă aporturile de
calciu sunt insuficiente.
Tratament
Tratamentul
osteoporozei combină luarea suplimentelor de calciu şi vitamina D, sau a
medicamentelor prescrise cu un program de exerciţii fizice. Pierderea osoasă
poate surveni din nou, odată cu întreruperea tratamentului.
Un
obiectiv important în cazul osteoporozei îl reprezintă prevenirea, astfel
reducându-se cu 50% riscurile de fracturi asociate cu osteoporoza.
Doza zilnică de Ca recomandată
pentru ambele sexe este de 1000 mg. Un aport de 1200.1500 mg-zi este recomandat
după instalarea menopauzei la femei şi pentru bărbaţii vârstnici, dar şi pentru
perioadele cu nevoi intense: pubertate, sarcină şi perioada de alăptare. Doar
aportul dietetic este rareori de ajuns. Suplimentele cu Ca necesare sunt: cel
mai frecvent sub forma citratului sau carbonatului de Ca, fiecare fiind diferit
în conţinutul de Ca elementar. Citratul de Ca este mai bine absorbit la
pacienţii cu aclorhidrie, dar ambele se absorb bine când sunt administrate o
dată cu masa. Calciul ar trebui administrat în doze divizate de 500-600 mg de
2-3 ori/zi.
Este recomandată în general o doză
de 400 U/zi de vitamină D, dar doze de până la 1000 U/zi sunt sigure şi pot fi
de un real folos la pacienţii osteoporotici. Pacienţii cu deficit de vitamină D
necesită doze mai mari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul Dvs. va fi trimis spre aprobare