Aspecte clinice actuale în transplantarea de organe

Transplantologia este ştiinţa despre transplantarea organelor şi a ţesuturilor. Transplantarea de organe a devenit posibilă datorită elaborării de către A.Carrel a suturii vasculare.

La ora actuală, în centre specializate, se realizează sistematic transplantarea de organe, obţinându-se rezultate bune atât precoce, cât şi tardive. Realizările în transplantarea organelor se datorează înţelegerii mai profunde a rolului sistemului imun în recepţionarea transplantului, elaborării metodelor de apreciere a histocompatibilităţii tisulare a donatorului şi a recipientului, depăşirii incompatibilităţii şi inhibiţiei reacţiei de rejet de către organismul recipientului, elaborării detaliilor tehnice ale prelevării, conservării şi operaţiei de transplantare a organelor, precum şi organizării sistemului de donare şi a centrelor de transplantare.

Recoltarea organelor pentru transplantare este efectuată de o echipă specială de medici. Se recoltează toate organele necesare pentru transplantare la momentul dat şi, după conservarea în modul corespunzător, potrivit listelor de aşteptare, sunt expediate în clinicile şi centrele de transplantologie.

Histocompatibilitatea se controlează prin utilizarea probei încrucişate, pentru a exclude prezenţa în sângele recipientului a anticorpilor citotoxici circulanţi contra antigenilor presupusului transplant. Luând în considerare timpul redus de toleranţă a ischemiei termice, organele recoltate vor fi aduse la centrele de transplantare într-un termen cât mai scurt, în acest scop, de regulă, dacă organul urmează a fi transplantat în alt oraş sau altă ţară, se recurge la transportul aerian. Coordonarea proceselor de donare şi transplantare se efectuează de către un personal experimentat, cu un înalt grad de responsabilitate. Prelevarea organelor pentru transplantare se va realiza conform unor criterii verificate în practică. Donatorul nu va avea vârsta de peste 50 de ani, nu va fi bolnav de maladii cronice (ciroză hepatică, hepatită virală, diabet zaharat, SIDA), fără patologie oncologică sau infecţii cronice, iar durata stării de şoc nu va depăşi 2-3 ore. Recoltarea organului este pusă pe seama unei brigăzi de profesionişti experimentaţi şi se va efectua în acea clinică, în care se află pacientul cu moarte cerebrală. Dacă distanţa de la clinică până la centrul de transplantare este scurtă, donatorul poate fi transportat la acest centru.

După ce moartea cerebrală a fost fixată în modul stabilit, un factor hotărâtor pentru prelevarea organelor este menţinerea în organismul donatorului a respiraţiei şi hemodinamicii la nivelul optim. Toleranţa ischemiei termice pentru diverse organe este diferită: pentru rinichi - maximum 45 minute, ficat şi inimă - 20 minute, pancreas 30 minute, în cazul unei hemodinamici instabile, înainte de recoltarea organelor, în scopul conservării lor, se recomandă de a efectua perfuzia organismului donatorului. Organele recoltate se plasează în containere din plastic, umplute cu lichid izotonic de NaCl având temperatura de 2-4°C şi în acest mod se transportează în boxe speciale izolate. Timpul ischemiei hipotermice (din momentul recoltării organului şi până la transportarea lui) este, de asemenea, limitat: rinichi - 60 ore, ficat – 24 ore, pancreas – 12 ore, cord– 6 ore şi plămân – 4 ore. Cu cât este mai scurt timpul ischemiei hipotermice, cu atât mai bine se menţine viabilitatea organului.

La recoltarea organelor fiecare etapă a operaţiei se va efectua minuţios, pentru a evita traumatizarea suprafeţei organului şi hemoragia; vasele se vor secţiona cu o parte din cele adiacente, din care îşi iau începutul vasele organului corespunzător.