Amenoreea - diagnostic și tratament

Amenoreea reprezintă absenţa menstruaţiei. Cauza este reprezentată de obicei de o disfuncţie endocrină ce are drept rezultat lipsa ovulaţiei, adesea din cauza unei deficienţe uşoare de estrogen sau hiperandrogenismului.

Amenoreea este o stare de anormalitate cu excepţia perioadei de prepubertare, perioadei de sarcină şi celei de menopauză.

Amenoreea este în mod obişnuit considerată drept  primară (menarha nu s-a instalat până la vârsta de 16 ani) sau secundară (dispariţia menstrelor o perioadă de cel puţin 3 luni la femei ce prezentau anterior cicluri menstruale).

Etiologie

Amenoreea poate avea multe cauze, ea împărţindu-se în mod clasic în amenoree ovulatorie şi anovulatorie.

Amenoreea anovulatorie – în care sunt absente atât ovulaţia cât şi menstruaţia, este cea mai frecventă şi este mai degrabă rezultatul unor cauze funcţionale decât structurale. Cauzele sunt reprezentate de modificări endocrine şi unele afecţiuni genetice.

Cauzele endocrine pot  fi reprezentate de tulburări hormonale cu nivele anormale de testosteron liber sau de estrogen, în special în obezitate.

Amenoreea ovulatorie – care este mai puţin frecventă, fiind rezultatul unor anomalii genitale anatomice existente la femeile cu o funcţie hormonală normală.  Multe dintre anomaliile genitale anatomice obstrucţionează fizic eliminarea fluxului menstrual prin tractul uterin.

Diagnosticul amenoreei

Istoric şi evaluare clinică: istoricul trebuie sa se concentreze pe posibilitatea existentei unei sarcini, pe factorii de risc (de exemplu dezvoltare şi creşteree anormală, istoric familial pozitiv pentru defecte genetice, exerciţiu fizic excesiv, stres ambiental), pe simptomatologia endocrinologică, în special cea de virilizare.

Virilizarea reflectă excesul de androgeni sugerand hermafroditismul adevarat (dezvoltare sexuală caracterizata prin existenţa simultana a ambelor aparate reproducatoare; acestea pot fi prezente in totalitate sau partial, in diverse stadii de evolutie), disgenezia gonadală (anomalie  genetica a dezvoltarii ovarului sau a testiculului ce determina sterilitate), tumoră ovariană sau boală genetică.

Semnele de virilizare sunt reprezentate de: hirsutism, alopecie temporală, îngroşarea vocii, creşterea masei musculare, micşorarea sanilor.

Examenele de laborator prin dozări hormonale şi examinarea ecografică confirmă diagnosticul.

Tratament

Nu există un tratament sistemic ideal sau eficient, în faza iniţială recomandandu-se contraceptive orale.  Pentru înlăturarea părului nedorit se poate administra un unguent cu eflornithine 13,9% aplicat de 2 ori/zi.  Administrarea de spironolactonă  100-200 mg/zi inhibă sinteza androgenilor, însă poate determina apariţia durerilor de sani, sangerare uterină neregulată, caz în care se recomandă contracepţia.