Tratamentul arsurilor termice

Tratamentul arsurilor este complex, general şi local si este o urgenţă chirurgicală imediată.

Acest tratament începe imediat dupăproducerea arsurii şi durează şi în convalescenţă. Precocitatea şi corectitudinea tratamentului sint indispensabile obţinerii unor rezultate bune (ambele tipuri de tratament - general şi local - vor fi efectuate concomitent).

Primul ajutor se acordăla locul accidentului şi constădintr-o serie de operatiuni. Prima este scoaterea bolnavului din zona de acţiune a agentului vulnerant şi stingerea flăcărilor care i-au aprins hainele, cu mijloacele existente. In general bolnavul nu va fi dezbrăcat. Hainele vor fi scoase numai dacăsunt îmbibate cu lichide iritante sau fierbinţi care pot agrava leziunile.  Apoi se va trece la explorarea funcţiilor vitale (respiraţie, circulaţie) şi susţinerea acestora

(dacă este cazul - respiraţie artificială, masaj cardiac; necesitatea de resuscitare e rara, cu excepţia arsurilor prin curent electric de voltaj înalt). Daca se constata prezentaunor hemoragii sau a unor fracturi se va proceda la hemostaza provizorie şi imobilizarea fracturilor. In masura in care conditiile o pemit se vor administra analgezice minore i.v. saui.m. (Algocalmin), oxigen (100%, in intoxicarea cu monoxid de carbon care poate fi prezentă) şi perfuzii cu soluţii cristaloide. In cazul unor leziuni severe prin inhalaţie, cu edem al căilor respiratorii superioare, se indicăIOT de urgenţă.

         Transportarea (învelit în cearceafuri sterile si cât mai rapid posibil) la primul spital cu serviciu chirurgical de urgenţăeste obligatorie pentru orice ars cu o suprafaţămai mare de 5%. Pe timpul transportului nu se administreazăalimente sau lichide pe cale orală.

         Tratamentul bolnavului ars este general si local, în funcţie de gravitatea arsurii.

  La internare, atitudinea terapeutica imediata consta in:

-  asigurarea unui abord venos periferic sau central, cu recoltare de analize de urgenţă(grup sanguin, Rh, hemogramă, coagulogramă, uree sanguină, glicemie, transaminaze, pH, O2, CO2, carboxihemoglobina, electroliti serici);

-  însămânţări din plăgi şi de pe suprafeţele arse, tinand cont ca infectia care poate apare in primele zile este determinata de flora propie a pacientului;

-  sondaj vezical pentru monitorizarea diurezei;

-  profilaxia antitetanicăcu ATPA in doza de 0,5 ml i.m;

-  combaterea durerii si fricii cu Algocalmin, Mialgin sau Petidina i.v.;

-  oxigenoterapie pe sondănazala, la nevoie. In cazul arsurilor feţei şi gâtului este necesară controlarea si mentinerea libertăţii căilor aeriene superioare si la nevoie se poate practica intubaţie oro-traheală.  

         Tratamentul general, care se efectueazăconcomitent cu cel local, este în funcţie de gravitatea arsurii şi este de lungădurată. O mare importanta o are reechilibrarea hidroelectrolitică, hematologică, acido-bazică şi ameliorarea presiunii coloid-osmotice.

         In tratamentul general o regula de baza este sa nu se administreze:

-  sedative, deoarece pot masca o agravare a şocului ;

-  procaină(întrerupe mecanismele vasopresoare) ;

-  corticoizi (produc perturbări în redresarea şocului si sunt deja în exces prin stimularea corticosuprarenalei)

-  substante de tip catecolaminic (arsul nu este depresat vascular şi pot produce anurie prin microtromboze, ischemie si hipoxie şi necroze celulare), unsori peste arsură in tratamentul local (produc cruste şi favorizează infecţiile anaerobe).