Endocrinologia

Endocrinologia (de la gr. endon - înăuntru, krinein — a elimina şi logos - ştiinţă) este ştiinţa ce studiază structura şi funcţiile sistemului endocrin, biosinteza, acţiunile şi metabolismul hormonilor, statusul lor fiziologic şi patologic. Termenul de hormon ( de la gr. hormauo - a pune în mişcare, a stimula) a fost intodus de Bayllis şi Starling în 1905.
La ora actuală s-a stabilit că sistemul endocrin este format din glande endocrine, numite şi "tradiţionale" (hipofiza, tiroida, paratiroidele, suprarenalele, gonadele, epifiza, timusul) şi din celule dispersate în alte orane şi ţesuturi care alcătuiesc sistemul endocrin difuz. Meritul în descoperirea unor astfel de celule aparţine savantului englez Pearce care în 1966 a individualizat un ansamblu de celule cu origine comună în creasta neurală, capabile să capteze şi să decarboxileze precursorii aminelor biogene {Amine Precursor uptake and Decarboxylase - APUD). Sistemul endocrin difuz cuprinde şi celulele aparatului digestiv, care secretă numeroşi hormoni gastrointestinali: gastrin, peptidul gastro inhibitor (GRP), peptidul vasoactiv intestinal (AVP), substanţa-P, enteroglucagonul etc, precum şi celulele din pancreas, rinichi, inimă ş. a.
Sistemul endocrin controlează:
- creşterea şi dezvoltarea pre- şi postnatală;
-metabolismele intermediare (proteic, glucidic, lipidic, mineral, hidroelectrolitic);
- reproducerea;
- transformările maligne şi promovarea creşterii unor tumori.
Glandele endocrine tradiţionale au următoarele particularităţi:
- structură glandulară;
- produc hormoni;
- nu au canale excretorii;
- secretă produsele activităţii sale direct în sânge.
Hormonii produşi de glandele endocrine "tradiţionale", numiţi hormoni "tradiţionali", au următoarele particularităţi:
• sunt produşi de structuri glandulare specializate;
• sunt secretaţi direct în sânge;
• au structura chimică specifică;
• exercită influenţă generală asupra organismului, posedă acţiune la distanţă.
Acţiunea biologică a hormonilor "tradiţionali":
•activează permeabilitatea membranelor celulare pentru metaboliţi, asigurând participarea lor la toate formele de metabolism;
• participă la reglarea funcţiilor vitale ale organismului: creştere, dezvoltare, diferenţierea funcţiei ţesuturilor, respiraţie, circulaţie, digestie, reproducere;
• participă la asigurarea activităţii sistemului imun, a rezistenţei organismului la stres şi adaptarea la mediul ambiant.
La ora actuală s-a stabilit că hormonii, în calitate de elemente informaţionale care activează prin intermediul unor receptori capabili să-i recunoască, pot acţiona:
- la distanţă, pe organe ţintă, la care ajung pe cale circulatorie;
- local, dar pe alte celule decât cele care i-au produs, exercitând o acţiune paracrină, şi pe celula care i-a produs - acţiune autocrină. Aşa substanţe bilogic active cum sunt glucoza, acizii graşi liberi, prostaglandinele sunt numite parahormoni, deoarece sunt produse în diverse ţesuturi, care nu au structură glandulară specifică.
Hormonii produşi de celulele sistemului nervos şi care sunt eliberaţi în circulaţia sanguină sistemică, se numesc neurohormoni. Hormonii "locali", produşi de neuronii cerebrali şi care influenţează activitatea unor neuroni vecini, sunt numiţi neuromodulatori. Neurotransmiţătorii sunt mesagerii eliberaţi numai la nivelul sinapselor neuronale, unde pot declanşa potenţiale de acţiune.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul Dvs. va fi trimis spre aprobare

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *