Studiile clinice au arãtat o supravieţuire îmbunãtãţitã în caz de administrare suplimentarã a magneziului în caz de infarct miocardic acut. Se pare cã efectul cardioprotector al magneziului are legãturã cu supresia automatismului cardiac, vasodilataţia coronarianã, inhibiţia trombocitelor şi a influxului de calciu.
Cu toate cã este recunoscutã o asociere între hipomagneziemie şi aritmiile cardiace, valoarea magneziului în tratamentul aritmiilor acute ventriculare, care pun viaţa în pericol, nu a fost încã stabilitã. Thel şi colaboratorii au prezentat rezultatele unui studiu clinic,placebo privind administrarea magneziului la 156 de pacienţi cu stop cardiac, internaţi în spital (studiul MAGIC).
Administrarea magneziului (iniţial 2 g în bolus în timpul stopului cardiac, urmat de perfuzia a 8 g de-a lungul a 24 de ore) nu a arãtat nici o diferenţã faţã de placebo în ceea ce priveşte reluarea spontanã a circulaţiei, a supravieţuirii la 24 de ore, a supravieţuirii la externare, sau a scorului Glasgow la externare. Dar, printre supravieţuitorii la externarea din spital (21% în fiecare grup), calitatea vieţii evaluatã prin statusul de performanţã Karnofsky a fost mai bunã în grupul pacienţilor cãrora li s-a administrat magneziu; nu au fost observate efecte adverse ale administrãrii magneziului. Astfel, folosirea magneziului în stopul cardiac rãmâne incomplet definitã.
Administrare magneziului în timpul stopului cardiac pare acceptabilã, bazându-ne pe un rationament clinic, mai ales în cazuri în care se suspecteazã hipomagnezie sau în situaţii de stop cardiac refractar.
Citiţi şi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul Dvs. va fi trimis spre aprobare