Hormonii gastrointestinali

1.    Somatostatina este o peptidă compusă din 14 aminoacizi produsă de un şir de celule neurale şi endocrine dispuse în SNC şi tractul digestiv. După cum presupune şi numele la inhibă un şir de funcţii ale organismului, incluzând secreţia endocrină şi exocrină, circulaţia sanguină mezenterică, şi motilitatea gastrointestinală. Cu dezvoltarea analogului sistemic a somatostatinei octreotida, folosirea acestui hormon în tratamentul unui şir de maladii gastrointestinale, a devenit obişnuită. Octreotida rapid devine medicamentul de elecţie în sindromul carcinoid malign şi în tumorile secretoare de polipeptidă intestinală vazoactivă (PIV). Poate fi binevenit în tratamentul pancreatitelor cronice şi fistulelor pancreatice. Administrarea ei poate avea ca contraindicaţie relativă pancreatitele acute astfel cum experienţele pe animale şi oameni n-au depistat nici un beneficiu al ei, ci chiar o exacerbare posibilă a maladiei în urmă folosirii octreotidei.
2. Motilina este unicul hormon al cărui nivel seric corelează evident cu activitatea motoric gastrointestinală. Aparent eritromicină se leagă reversibil cu receptorii motilinei şi măreşte peristaltismul. În ultimul timp acest agent s-a dovedit efectiv în tratamentul gastroparezei diabetice şi există rapoarte despre succesul folosirii acestui agent în tratamentul stazei postgastroectomice şi a paraliziei gastrice primare.
3. Colecistokinina se administrează la pacienţii incapabili de a se alimenta (ex: cei cu intestin scurt sau fistule dificile) pentru facilitarea golirii vezicii biliare. Aceasta poate reduce incidenţa condiţiilor patologice ale vezicii biliare în grupul pacienţilor cu risc înalt.
4.  Glucagonul este de obicei folosit de practicienii radiologi, gastroenterologi şi chirurgi în special pentru proprietatea lui de inhibare a contracţiilor musculaturii netede. Astfel el inhibă spasmul în colon, facilitând contrastarea radiologică şi colonoscopia; este de asemenea folositor în colangiografie pentru învingerea spasmului sfincterului Oddi.
5.    Hipersecreţia gastrinei de obicei poate duce la dezvoltarea ulcerului gastroduodenal, dar încă nu există vreun antogotist valabil în comercializare pentru folosirea la aceşti pacienţi.