TOXIINFECŢIILE ALIMENTARE

DEFINIŢIE

   Boli acute plurietiologice de cauză toxică sau infecţioasă, apărute după consumul unor alimente contaminate cu microorganisme sau toxinele lor.

CLASIFICARE

   TA produse de bacterii ce conţin endotoxine, în care intervine elementul toxic şi cel infecţios;

   TA produse de toxine preformate în aliment, în care intervine numai elementul toxic (infecţia stafilococică);

   TA produse de o multiplicare exagerată a unor germeni (bacilus cereus, proteus, etc.).

ETIOLOGIE

   30-60% din TA sunt produse de Salmonella;

   20-30% din TA sunt produse de stafilococi enterotoxici;

   alte TA sunt cele produse de: Enterobacteriaceae (Shigella, Proteus, Escherichia coli), Bacilaceae (Bacilus subtilis, cereus, anthracis, Clostridium botulinum, perfringens), Pseudomonaceae, Streptococi (fecalis, viridans, piogenes), Vibrionaceae (Vibrio parahemoliticus).

MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Afecţiunea evoluează endemic sporadic, sau în focare epidemice mai ales în colectivităţi. Epidemiile survin mai ales în perioada caldă a anului.

DIAGNOSTIC CLINIC

  Toxiinfecţia alimentară cu salmonella

   Incubaţie: 12-36 ore, cu limite între 4-48 ore.

   Debut: brusc sau brutal cu stare de rău general, astenie, cefalee, ameţeli, greaţă, vărsături, colici abdominale. Starea generală se alterează rapid, tegumentele sunt reci, palide, deşi febra ajunge 39-40°C în câteva ore.

   Perioada de stare: Pot persista vărsăturile şi apar scaune diareice frecvente, abundente, apoase, galben-verzui sau verzi, cu aspect de ''piure de mazăre''. Febra creşte în continuare, bolnavii prezintă herpes labial, acuză mialgii. Pierderile lichidiene prin vărsături şi scaune determină instalarea sindromului acut de deshidratare, prăbuşire tensională (şoc infecţios) care se însoţeşte de oligurie. Şi în perioada de stare persistă şi chiar se accentuează sindromul neurologic cu cefalee, ameţeli, somnolenţă sau agitaţie, cu sau fără semne de iritaţie meningeană.

       Toxiinfecţia alimentară cu stafilococ

            Este determinată de stafilococul enterotoxic care contaminează anumite alimente (lapte, telemea, cremă) şi produce enterotoxine termorezistente.

   Incubaţie: 30 minute-4 ore.

   Debut: brutal cu greţuri, vărsături, cefalee, ameţeli, scaune diareice apoase. De obicei, nu  apare febra.

 Perioada de stare: se menţine simptomatologia din prodrom, starea generală se alterează, se prăbuşeşte tensiunea arterială, apar semne de deshidratare acută, oligurie prin insuficienţă renală funcţională.

DIAGNOSTIC DE LABORATOR

A.      Diagnosticul modificărilor hidroelectrolitice

   hiponatremie,

   hipocloremie,

   hipopotasemie,

   acidoză metabolică compensată,

  creşterea creatininei şi ureei serice la pacienţii cu grade de insuficienţă renală acută funcţională,

   hipoglicemie (neobligatorie).

  B. Diagnostic  hematologic

   leucocitoză cu neutrofilie în unele cazuri,

   creşterea hematocritului, ca semn al deshidratării.

C.    Diagnostic bacteriologic

Produse patologice: materii fecale (din scaunul emis prin sondă Nelaton din rect), lichid de vomă, sânge (hemoculturile pot fi pozitive la 3-5 % din cazuri, mai ales la copii şi vârstnici, sau la pacienţii imunodepresivi, la care evoluţia de tip invaziv este mai frecventă).

În focarele mai mari, familiale, sau după consumul unor alimente din alimentaţia publică (cantine, bufete, restaurante sau colectivităţi festive, etc.) se vor cerceta şi alimentele date în consum.

1.       Coproculturile  se vor face de la început pe mai multe medii selective, orientate după probabilitatea unor anumiţi agenţi patogeni.

2.       Culturi din lichidul de vomă şi din alimente (idem coproculturi).

3.       Hemoculturile se însămânţează doar pe mediu de bulion, atât în baloane aerobe, cât şi în anaerobioză.

4.       Probe biologice: evidenţierea enterotoxinei stafilococice prin administrarea unui extras din scaun, lichid de vomă sau direct a alimentului suspectat la pisoiul mic (animalul cel mai sensibil la acţiunea enterotoxinei), care se soldează cu o evoluţie rapid letală.

Diagnosticul bacteriologic nu necesită confirmarea la fiecare dintre bolnavii din acelaşi focar; având în vedere etiopatogenia comună, identificarea bacteriologică la un singur pacient permite acceptarea aceleaşi etiologii pentru toţi comesenii.

Profilaxie şi combatere

1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie

   depistare: ancheta epidemiologică, clinic, examene de laborator;

   izolarea cazurilor, deobicei la domiciliu, numai cele grave necesitând spitalizare;

   declarare numerică, periodică; focarele cu 5 sau mai multe cazuri vor fi anunţate în ziua depistării, la compartimentele de epidemiologie locale;

   purtătorii vor fi depistaţi prin examene bacteriologice, mai ales cei cu tulburări gastrointestinale, cu piodermite, furuncule, rinofaringite; se va încerca sterilizarea lor;

   suspecţii vor fi scoşi din sectoarele cu posibil risc, li se efectuează examene bacteriologice.

2. Măsuri faţă de căile de transmitere

   se vor lua măsuri de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare;

   asanarea surselor de apă;

   îndepărtarea rezervoarelor de infecţie animale;

   prelucrarea corectă a alimentelor.

3. Măsuri faţă de receptivi

   nu există profilaxie specifică;

   educaţia sanitară a populaţiei şi mai ales a celor care manipulează produsele alimentare.

TRATAMENT

   Tratamentul toxiinfecţiei alimentare cu salmonella

   Repaus şi dietă cu alimentaţie de tranziţie şi revenire treptată la alimentaţia obişnuită;

   Antiemetice, pansamente gastrice;

   Reechilibrarre hidro-electrolitică şi acido-bazică;

   Antibioterapie;

   Corticoterapie în formele severe cu fenomene de şoc toxiinfecţios.

Tratamentul toxiinfecţiei alimentare cu stafilococ

Evoluţia este favorabilă în 1-2 zile sub tratament antiemetic, reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică, fără a fi necesar tratamentul antibiotic.

Formele severe necesită însă corticoterapie.