Conceptul profilactic in stomatologie

Pana la sfarsitul sec. XIX medicina dentara se baza, aproape in exclusivitate, pe tratamente restaurative si protetice - tratamentele fiind costisitoare si greu accesibile pentru cea mai mare parte a populatiei.

In prima jumatate a sec. XX cercetarile stiintifice au condus la o mai buna intelegere a factorilor implicati in etiologia bolilor cavitatii orale, medicina dentara indreptandu-se spre cautarea metodelor celor mai adecvate de prevenire a acestor boli.

Medicina dentara preventiva:

• a modificat modul de practicare a stomatologiei; 
• a adus beneficii economice si sociale la nivel global;
• a dus la disparitia durerii pentru copii si la o viata fara evenimente majore in ceea ce priveste problemele sanatatii orale pentru adulti; 
• a imbunatatit calitatea vietii indivizilor mai mult decat orice alta "descoperire" din domeniul sanatatii dentare.  

      Un moment esential al evolutiei preventiei oro-dentare, a fost descoperirea rolului cario-preventiv al fluorului, care a revolutionat la nivel global medicina dentara. 

Un al II-lea moment esential in evolutia preventiei oro-dentare a fost schimbarea -incepand cu anii '60 in urma experimentelor lui L. M. Silverstone - a definitiei clasice a procesului carios care devine, dintr-un "proces distructiv ireversibil", un proces vindecabil prin remineralizare aplicata stadiilor incipiente de carie de smalt extinsa chiar si pana la jonctiunea smalt-dentina (leziune necavitara), granita dintre reversibil si ireversibil fiind aparitia cavitatii.

In primele decenii ale sec. XX a crescut importanta acordata igienei orale. Cercetarile in medicina dentara au continuat cu cele in domeniul tehnologiilor si al materialelor dentare facand posibila dezvoltarea madicinii dentare preventive.

Medicina dentara preventiva constituie o parte integranta a medicinei dentare care se ocupa cu studierea si aplicarea masurilor de protectie si a tratamentelor precoce individuate si colective in scopul asigurarii si mentinerii intagritatii structurilor buco-dentare ale pacientului.

Scopurile preventiei oro-dentare:

■      evitarea initierii cariei dentare, parodontopatiilor, cancerului bucal si a anomaliilor dento-maxilare

■      identificarea si tratamentul stadiilor initiale ale bolilor oro-dentare;

■      controlul raspandirii acestor boli;

■      limitarea complicatiilor si a efectelor secundare;

■      promovarea reabilitarii sistemului oro-dentar.

Etapele preventiei oro-dentare:

• preventia primara are drept scop evitarea aparitiei afectiunilor buco-dentare.
• preventie secundara = urmareste tratamentul precoce al afectiunilor buco-dentare si scaderea ratei de imbolnavire. Sunt tratate afectiunile deja instalate dar aflate in stadii incipiente, fiind impiedicata evolutia si extinderea lor;
• preventia tertiara = are drept scop limitarea complicatiilor bolilor deja instalatesi tratamentul complex al bolilor cavitatii bucale prin prisma preventiei.

Profilaxia cariei dentare are ca scop evitarea aparitiei procesului carios prin:

• cresterea rezistentei structurilor dentare;
• influentarea rolului endogen si exogen al alimentatiei;
• eliminarea principalilor factori etiologici ai cariei (placa bacteriana, dieta, factori ce tin de organismul gazda si timpul);
• aprecierea riscului la carie.

Masurile profilactice aplicate inainte de formarea dintilor sunt masuri de profilaxie dispozitionala sau endogena- nivelul 1.

Deoarece dezvoltarea structurilor dentare incepe in saptamana a 6-a i.u. si continua pana la varsta de 13-14 ani, profilaxia primara a cariei dentare incepe la femeia gravida si se continua la mama care alapteaza, la copilul mic si adolescent.

Masurile profilactice aplicate dupa eruptia dintilor sunt masuri profilactice expozitionale sau exogene.

Preventia primara a cariei dentare se realizeaza prin: 

• controlul formarii placii bacteriene prin asigurarea unei igiene buco-dentare corespunzatoare, in scopul reducerii actiunii factorului etiologic microbian;
• profilaxia endogena si exogena cu fluor;
• sigilarea santurilor si fosetelor;
• igiena alimentatiei (dieta cario-preventiva).

Preventia secundara a cariei dentare are ca scop:

• identificarea procesului carios cat mai precoce posibil;
• eliminarea factorilor ce favorizeaza aparitia de noi leziuni carioase;
• educatie sanitara stomatologica;
• stabilirea gradului de risc carios;
• dispensarizarea.

           Masurile profilactice aplicate in cadrul preventiei secundare a cariei dentare constau in 

diagnosticul precoce al leziunilor carioase si tratamentul leziunilor carioase initiale prin:

• remineralizare   (aplicatii   topice   de   substante fluorurate);
• restaurari preventive cu rasini- sigilare largita;
• terapie odontala minimal invaziva; 
• stabilirea secventialitatii controalelor periodice in functie de gradul de rise individual.

Preventia tertiara a cariei dentare:

Se adreseaza tratamentelor curative complexe ale afectiunilor odontale multiple ce includ:

• tratamentul curativ al leziunilor odontale curente;
• tratamentul leziunilor radiculare;
• tratamentul protetic complet adjunct si/sau conjunct.

           Masurile profilactice vizeaza:

• mentinerea rezultatelor obtinute prin tratament;
• o igiena corecta a cavitatii bucale si a lucrarilor protetice;
• prevenirea pierderii complete a capacitatii functionale a aparatului dento-maxilar.