SEPSISUL

             Noţiunea de sepsis chirurgical implică prezenţa tabloului sepsisului, care se dezvoltă pe fondalul unor afecţiuni chirurgicale acute sau cronice (furuncul, carbuncul, abces, flegmon, osteomielită etc) necesită tratament chirurgical local (intervenţie chirurgicală locală) şi tratament intensiv general. Parte componentă a sepsisului chirurgical este „sepsisul plăgii” , care apare pe fondalul unor plăgi posttraumatice sau prin armă de foc cu etiopatogeneza clinică şi tratament identic cu sepsisul chirurgical. Sepsisul nozocomial, sau căpătat în spital, apare pe fondalul complicaţiilor infecţioase a intervenţiilor chirurgicale, a manipulaţiilor invazive de diagnostic şi tratament, se deosebeşte de sepsisul chirurgical doar prin focarul primar şi etiologia microbiologică.

Etiologie. 

Toate microorganismele virulente şi cele ce ţin de „flora normală a corpului uman” pot provoca sepsis"

Clinic.

             Forma clinică evolutivă a sepsisului stafilococic este septicopiemia. Sepsisul streptococic decurge cu focare septicopiemice în 35% cazuri. Septicemia cu Peptococcus decurge cu artralgii, splenomegalie şi anemie; cel cu Peptostreptococcus - cu afectare pulmonară, articulară, endocardică, meninge, creier. Sepsisul cu Neisseria meningitidis este foarte grav- febră, erupţii cutanate şi artrite; cu una din manifestări - sindromul Waterhousen-Friderichsen. Antraxul se manifestă ca o infecţie generalizată, care decurge sub forme cutanată, pulmonară şi gastro-intestinală, mai frecvent este septicopiemie cu metastazare pe cale limfatică. Sepsisul cu Corynebacterium diphteriae începe cu afectarea faringelui, (membrane aderente), febră joasă, adenopatie cervicală, apoi apare miocardita, polineurita (nervii cranieni) şi insuficienţa cardiacă. Septicemia cu Clostridii decurge cu hemoliză intravasculară, icter, anemie, insuficienţă renală acută. Forma septicopiemică cu Bacteroides decurge cu afectarea plămânilor, articulaţiilor, rinichilor, creierului şi meningelor, a ficatului.

             Şocul septic tradiţional este privit ca o hipotensiune clinică secundară sepsisului sever şi necontrolat. Conceptul şocului septic este dinamic şi suferă schimbări rapide. Şocul septic apare la nivelul celular cu mult înainte de momentul identificării clinice a hipotensiunii arteriale, hipotensie, care apare după ore sau zile de existenţă a stării de şoc în microcirculaţie.

     Evoluţia şocului septic se divide în 2 faze: hiperdinamică şi hipodinamică, fiecare fază având caracteristice hemodinamice şi clinice distincte.

         Diagnosticul şi diagnosticul diferenţial.

În mod clasic, diagnosticul de sepsis se va stabili la prezenţa următoarelor elemente:

-existenţa unei porţi de întrare;

-existenţa unui focar infecţios primar;

-prezenţa prelungită şi repetată a germenilor în sânge;

-prezenţa simptomelor generale severe de natură toxică;

- constituirea de metastaze septice.

Diagnosticul diferenţial al sepsisului trebuie de efectuat cu:

1.      febra rezorbtiv-purulentă,

2.      boli infecţioase – tifos, bruceloză, malarie,

3.      tuberculoză – pulmonară, a nodulilor limfatici, a vertebrelor cu flegmon „rece”,

4.      colagenoze,

5.      afecţiuni hematologice (leucoze acute, limfome maligne, limfogranulomatoză).

6.      patomimia (sindromul Munhausen)

         Tratament

Momentul principal în tratamentul sepsisului chirurgical este asanarea focarului purulent primar şi a focarelor secundare. Patogenetic argumentată este tactica care constă în următoarele :

1.  Toate focarele purulente sunt excizate simultan sub anestezie generală.

2. Moment esenţial este drenajul aspirativ cu lavaj continuu al plăgii după excizie timp de 7-10 zile în funcţia de evoluţia plăgii. Pentru lavaj sânt folosite soluţii antiseptice.

3. Prelucrarea chirurgicală a plăgii se termină în 3 variante:

a.sutură primară,

b.meşare cu alifii antiseptice,

c.tratamentul plăgii în mediul abacterian controlat în izolator.

Ţelul tratamentului local este închiderea cât mai repede posibilă a plăgii purulente asanate. După datele clinicii această tactică este accesibilă pentru 72,9% din pacienţii cu sepsis chirurgical şi aduce la o letalitate de 7,1%.

Tratamentul intensiv general constă din:

a. antibioterapie,

b. tratament simptomatic,

c. tratamentul şocului septic,

d. tratamentul disfuncţiei poliorganice.