Diabetul zaharat

Diabetul zaharat, cea mai frecventă boală endocrină, este caracterizat prin anomalii metabolice şi prin complicaţii pe termen lung ce afectează ochii, rinichii, nervii şi vasele de sânge. Populaţia bolnavă nu este omogenă şi au fost descrise mai multe sindroame diabetice distincte.

Mecanismele hiperglicemiei hormonale includ combinaţii variate între scăderea eliberării de insulină şi inducerea rezistenţei la insulină. Un număr mare de medicamente pot conduce la hiperglicemie sau toleranţă alterată la glucoză. Hiperglicemia şi chiar cetoacidoza pot apărea ca rezultat al defectelor calitative sau cantitative la nivelul receptorului insulinic sau datorită anticorpilor împotriva acestora. Mecanismul este, în esenţă, rezistenţa pură la insulină. 
Manifestările diabetului zaharat simptomatic variază de la pacient la pacient. Cel mai adesea, simptomele sunt date de hiperglicemie (poliurie, polidipsie, polifagie), dar primul eveniment poate fi o decompensare acută metabolică ce duce la comă diabetică. Ocazional, expresia iniţială este o complicaţie degenerativă, cum ar fi neuropatia, în absenţa hiperglicemiei simptomatice. 
Terapia medicală nutriţională pentru persoanele diabetice trebuie individualizată, cu acordarea atenţiei asupra obiceiurilor alimentare şi asupra altor factori de viaţă. Recomandările nutriţionale sunt apoi ajustate pentru a se atinge scopul terapeutic şi rezultatul dorit. Monitorizarea parametrilor metabolici, incluzând glucoza sangvină, hemoglobin glicozilată, lipidele, tensiunea arterială şi greutatea corporală, ca şi calitatea vieţii, sunt cruciale pentru a sigura rezultate de succes.