Depresia majoră sau boala depresivă este o afecţiune severă care
poate duce la incapacitate de funcţionare sau chiar la sinucidere. În
depresia majoră puteţi avea patru sau mai multe dintre următoarele
simptome: tristeţe permanentă, pesimism, sentimente de vinovăţie, lipsă
de valoare, neajutorare sau lipsă de speranţă, pierderea interesului sau
plăcerii în activităţile obişnuite, dificultăţi de
concentrare, insomnia sau dormit excesiv, scăderea sau creşterea în
greutate, oboseală, lipsă de energie, anxietate, agitaţie,
iritabilitate, gânduri legate de sinucidere sau moarte, vorbire lentă şi
mişcări lente.
Deşi cauzele exacte ale depresiei majore şi distimiei nu sunt
cunoscute, cercetătorii cred în prezent că ambele forme sunt provocate
de o disfuncţie a neurotransmiţătorilor creierului, substanţe chimice,
în mod special serotonina, care modulează stările afective. Această
disfuncţie pare să aibă o componentă genetică importantă. Aproape 27%
dintre copiii deprimaţi au rude apropiate care au suferit de tulburări
ale stării afective.
Există multe terapii, convenţionale şi alternative, pentru depresie.
Tratamentele pot varia în funcţie de cauza şi severitatea depresiei.
Printre metodele convenţionale se numără psihoterapia, medicamentele
antidepresive şi terapia electroconvulsivantă. Depresia majoră şi distimia sunt, de obicei, tratate printr-o
combinaţie de psihoterapie şi antidepresive. Psihpterapia îşi propune să
înveţe pacienţii cum să îşi depăşească atitudinile şi sentimentele
negative şi îi încurajează să se întoarcă la activităţile normale.
Tratment
Terapia medicamentoasă intenţionează să modereze sau să
corecteze dezechilibrele neurochimice care afectează stările afective.
Grupul de antidepresive cel mai frecvent prescrise azi este
constituit din medicamente ce reglează substanţa neurochimică numită
serotonină. Sub numele de inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei,
grupul cuprinde fluoxetinul, paroxetinul şi sertralina.Bupropionul, un
medicament din altă clasă, este de asemenea utilizat pentru reglarea
neurotransmiţătorilor. Proxetinul este medicamentul de selecţie pentru copii şi
adolescenţi.
Antidepresivele triciclice, care au fost utilizate pentru
tratamentul depresiei din anii 1950, sunt o altă opţiune, deşi au potenţial de
mai multe efecte secundare decât inhibitorii de recaptare a serotoninei.
Dintre antidepresivele triciclice fac parte imipramina şi
amitriptilina, ca şi nortriptilina, doxepinul şi desipramina. Inhibitorii de
monoamino-oxidază, a treia grupă de antidepresive, s-au dovedit de asemenea
eficace.Carbonatul de litiu este medicamentul utilizat de obicei pentru psihoza
maniacal-depresivă.
Terapia electroconvulsivantă constă in aplicarea unui şoc
electric de circa 80 volţi prin electrozi aşezaţi pe cap. {ocul nu este simţit
de către pacient, care este anesteziat.Acest tratament trebuie utilizat numai
după ce toate celelalte opţiuni au fost luate în considerare, deoarece necesită
spitalizare şi anestezie generală.
Multe terapii alternative sunt eficiente, mai ales în
depresia minoră. Cu toate acestea, pentru depresiile majore ele trebuiesc
considerate tratamente complementare şi nu înlocuitori pentru medicamentele
convenţionale; depresia majoră este o boală cronică care trebuie tratată de
medicul psihiatru. Acupunctura sau presopunctura pot fi de ajutor în calmarea
unor simptome. Masajul, care este liniştitor şi energizant şi revitalizează
corpul, poate fi de asemenea de ajutor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul Dvs. va fi trimis spre aprobare