Bronhopneumopatia obstructivă cronică

Bronhopneumopatia obstructivă cronică este un termen ce asociază de fapt două afecţiuni, ambele putânt dezvolta în evoluţie obstrucţie bronşică progresivă, parţial reversibilă: bronşita cronică şi emfizemul pulmonar.

Conform datelor statistice oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii anual BPOC afectează aproximativ 210 milioane de persoane, din care 3 milioare de decese. Etiologia predominantă în BPOC este tabagismul. De asemenea, se preconizează că până în 2020 bronhopneumopatia obstructivă cronică va deveni a treia cauză de deces în lume.

Patologiile pulmonare cu incidenţă crescută în Romania sunt: bolile pulmonare obstructive cronice, bronşiectaziile, cancerul pulmonar,tuberculoza pulmonară, astmul bronşic.

În ţara noastră, se preconizează că numărul persoanelor care sufera de bronhopneumopatie obstructivă cronică este de 1 milion, dar dintre acestea doar 100000 sunt diagnosticate la timp şi puse sub terapie corespunzătoare. 
                Formele  de bronşită cronică cu astm se constituie, fie prin apariţia atacurilor de astm la o bronşită cronică lipsită iniţial de componentă astmatică, fie prin instalarea unei bronşite cronice la un astm, care a evoluat progresiv, spre astmul cu o bronşită cronică.

       Fumatul şi expunerea profesională la substanţe iritante respiratorii sunt principalii factori de risc în etiopatogenia bolii, dar pot interveni şi alţi factori de mediu asociaţi cu poluarea de interior şi exterior. De asemenea pot fi incriminaţi factori genetici, cum este deficitul de alfa 1 antitripsină.

          Deoarece expunerea individuală la substanţe nocive inhalate pe parcursul vieţii este complexă şi greu de măsurat, se recomandă evaluarea încărcăturii totale a particulelor inhalate şi a riscului adiţional pe care îl implică asocierea mai multor factori de risc (de ex: fumat, expunere ocupaţională, poluare).Fumatul reprezintă cel mai important factor de risc confirmat în etiopatogenia BPOC.

   Examenul clinic relevă semne de emfizem pulmonar la un bolnav cu pierdere în greutate. Examenul radiologic este normal în formele precoce şi atestă hipertransparenţă, diafragm coborât şi aplatizat cu excursii reduse în formele severe de emfizem.

Fumătorii înveteraţi, bolnavii prezintă tuse importantă iniţial (iarna cu creşterea volumului sputei, devenind mucopurulentă sau purulentă). Mai târziu tusea devine treptat continuă. Tusea şi expectoraţia sunt discordante cu absenţa îndelungată a dispneei.

            Tratamentul este axat pe îmbunătăţirea calităţii vieţii şi sporirea longevităţii prin prevenirea complicaţiilor (infecţia, secreţiile excesive bronhopulmonare, hipoxemia şi cordul pulmonar), având reacţii adverse minime la tratament. Se urmăreşte diminuarea inflamaţiei şi scăderea tonusului anormal crescut al căilor aeriene, menţinerea funcţiilor pulmonare pe termen îndelungat.