Oxigenoterapia

Scop:  asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la tesuturi prin combaterea hipoxiei determinata de:

• scaderea oxigenului alveolar
• diminuarea hemoglobinei
• tulburari in sistemul circulator
• probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara 

Surse de oxigen:statie centrala de oxigen,microstatie, butelie cu oxygen.

Precauţii în utilizarea surselor de oxigen deoarece oxigenul favorizeaza combustia, prezenta sa trebuie atentionata pacientii  si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului fumatului sau al unei flacari in preajma sursei de oxigen, se vor verifica echipamentele electrice din incaperea respective, se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statica (materiale sintetice) şi a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool) aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea opusa sursei de oxigen,transportul buteliilor cu oxigen se va face pe carucioare, evitandu-se lovirea lor in timpul transportului, buteliile cu oxigen vor fi asezate in pozi;ie verticala, pe un suport si fixate de perete cu inele metalice, departe de calorifer sau soba cunoasterea de catre personalul care manevreaza oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora.

Metode de administrare a oxigenului

• prin sonda nazala -este metoda cea mai frecvent utilizata, permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%,poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung, nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale

• prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat) -

1. permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60% 
2. este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare 
3. accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii 
4. poate cauza iritaxia tegumentelor fetei 
5. nu se va utiliza la pacien;ii cu arsuri la nivelul fetei

• ochelari pentru oxigen:

1. sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari 
2. se utilizeaza la copii si pacienti agitati 
3. sunt mai bine tolerati de pacienti

• cortul de oxigen:

1. frecvent utilizat la copii 
2. concentratia oxigenului nu poate depasi 50% 
3. are dezavantajul ca atmosfera de sub cort se incalzeste $i sesupraincarca cu vapori datorita faptului ca pacientul inspira si expira in acelasi mediu 
4. oxigenul introdus in cort nu va fi umidificat, ci trecut prininstalatii de racire 
5. in cort se pot monta instalatii de racire 
6. copiii vor fi supravegheati permanent, pentru a nu disloca cortul

Echipament necesar administrarii oxigenului:

• sursa de oxigen 
• umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului conzinand apa sterila) 
• sonda nazala, cateter, masca de oxigen sau cort, in functie de metoda aleasa 
• material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei

Interventiile asistentei:

1. pregatirea psihica a pacientului asiguraridu-i de luarea tututor masurilor de precautie si asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare (daca este posibil: pozitie semisezand, care favorizeaza expansiunea pulmonara).
2. asamblarea echipamentului;
3. dezobstruarea cailor respiratorii ;
4. masurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nara la tragus;
5. umectarea sondei cu apa sterile pentru facilitarea insertiei si prevenirea lezarii mucoasei;
6. introducerea sondei in nara si fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast;
7. daca se utilizeaza masca de oxigen, aceasta se va aseza acoperind nasul si gura pacientuiui si se va fixa cu o curea in jurul capului;
8. fixarea debitului de administrare a oxigenului, in funclie de prescriptia medicului;
9. aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului (observarea culorii tegumenteior, masurarea respiraiiei si pulsului);
10. supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de aparitie a unor complicatii 
11. supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit etc);
12. acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrarii oxigenului si combaterea oricarei cauze de disconfort;
13. mobilizarea periodica a sondei;
14. scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta nara;
15. curatirea echipamentului la terminarea tehnicii;