Miocardita infectioasa - Diagnostic si tratament

Miocardita reprezintă inflamaţia cardiacă şi este cel mai frecvent rezultatul unui proces infecţios. Miocardita de asemenea poate fi rezultatul hipersensibilităţii la droguri sau poate fi cauzată de radiaţii, compuşi chimici sau agenţi fizici. Miocardita acută evoluează către cardiomiopatie dilatativă cronică. 

Miocardita acută clinic semnificativă este determinată cel mai frecvent de virusuri, în special virusul coxsackie B. Manifestările clinice variază de la un stadiu asimptomatic, în care prezenţa miocarditei este dedusă numai prin constatarea anomaliilor electrocardiografice tranzitorii ST-T, până la stadiu fulminant cu aritmii, insuficienţă cardiacă şi deces. La unii pacienţi miocardita simulează infarctul miocardic acut cu durere toracică, modificări electrocardiografice şi niveluri serice crescute ale enzimelor miocardice.

Examenul clinic este de obicei normal deşi cazurile mai severe pot prezenta un zgomot I asurzit, împreună cu un zgomot III şi un suflu de insuficienţă mitrală. O frecătură pericardică poate fi auscultată la pacienţii cu pericardită asociată.

Deşi miocardita virală este cel mai adesea autolimitată şi fără sechele, afectarea severă poate fi recurentă şi se poate ca miocardita virală acută să evolueze uneori către o formă cronică şi spre cardiomiopatie dilatativă. Pacienţii cu miocardită virală prezintă adesea în antecedentele imediate boală febrilă a căilor respiratorii superioare şi o nazofaringită sau amigdalită virală pot fi evidente clinic.

Diagnosticul este stabilit prin izolarea virusului din materiile fecale, exsudate faringiene sau alte lichide biologice şi modificările titrurilor de anticorpi specifici.

Studiile experimentale sugerează că efortul poate fi nociv în cazul pacienţilor cu miocardită şi activitatea intensă ar trebui interzisă până când electrocardiograma revine la normal. Pacienţii care dezvoltă insuficienţă cardiacă congestivă răspund la măsurile uzuale (digitală, diuretice, restricţie de sare).  Aritmiile sunt obişnuite şi uneori sunt dificil de controlat. Au fost constatate decese atribuite insuficienţei cardiace, tahiaritmiilor şi blocului cardiac şi pare prudent să se monitorizeze electrocardiograma la pacienţii cu aritmii, în special în timpul bolii acute.

Tratamentul este orientat către ameliorarea insuficienţei cardiace congestive şi a aritmiilor; boala progresivă a sistemului de conducere şi blocul cardiac pot necesita implantarea unui pacemaker.