Recuperarea cardiovasculară post by-pass aorto-coronarian

By-pass-ul aorto-coronarian oferă posibilitatea unei revascularizări complete şi tratarea unei eventuale insuficienţe mitrale acute şi presupune şuntarea arterelor coronare native obstruate sau cu stenoză avansată, care nu pot fi abordate prin angioplastie şi montare de stent.

By-pass-ul aorto-coronarian creşte supravieţuirea la pacienţii cu afectare predominantă a trunchiului coronarei stângi, boală trivasculară şi disfuncţie marcată a ventriculului stâng precum şi la unii pacienţi cu boală bivasculară.

Scopul intervenţiei de by-pass aorto-coronarian

Revascularizarea miocardică chirurgicală are ca scop (ideal) rezolvarea ischemiei şi a simptomatologiei anginoase, prelungirea duratei de viaţă, prevenirea infarctului acut de miocard, menţinerea funcţiei ventriculare stângi şi ameliorarea toleranţei la efort.

O serie de studii efectuate pe un număr mare de pacienţi au comparat rezultatele diferitelor strategii terapeutice aplicate la diferite grupe de pacienţi coronarieni. Au putut fi determinate astfel beneficiile relative ale tratamentului medical, angioplastic sau chirurgical. Rezultatele acestor studii sunt folosite pentru a stabili care pacienţi beneficiază cel mai mult de pe urma revascularizării miocardice chirurgicale.

Starea post  by-pass aorto-coronarian este caracterizată prin prezenţa unor depresii importante a centrilor respiratori prin analgezie profundă, de perturbarea termoreglării prin hipotermie indusă de circulaţia extracorporeală şi de instabilitatea hemodinamică.

Recuperarea cardiovasculară vizează efectuarea:

-         exerciţiilor de respiraţie;

-         exerciţiilor de mobilizare uşoară a toracelui şi membrelor;

-         exerciţii la bicicleta ergometrică;

-         activităţilor obişnuite.

Pacientul cu boală coronariană are o capacitate de efort scăzută din cauza sedentarismului vieţii anterioare, recomandărilor de reducere a efortului fizic şi a faptului că pacientul consideră activitatea fizică factorul declanşator al suferinţelor sale. Perioada de spitalizare trebuie să modifice această atitudine nepotrivită faţă de efortul fizic, redând încrederea în forţele proprii.

Astfel, în perioada postoperatorie se indică:

ziua 1- detubarea, mobilizarea membrelor;

ziua 2- efectuarea mişcărilor respiratorii aşezat pe marginea patului, mers prin cameră;

ziua 3- mers pe culoar însoţit;

ziua 4- mers pe culoar neînsoţit;

ziua 5- efectuarea unor exerciţii simple;

ziua 6- urcarea unui palier de trepte;

ziua 7- urcarea unui etaj;

         După externare, pacienţii trebuie să efectueze  o perioadă de antrenament timp de 3-4 săptămâni, ce le permite revenirea la autonomie.