Hernia de disc

Odată cu înaintarea în vârstă, polizaharidele discului degenerează, deshidratându-se şi pierzându-şi astfel proprietăţile elastice, fibrele interne ale inelului fibros pătrunzând în nucleul pulpos, fibrozându-l. Rezultă o scădere în înălţime a discului şi prin degenerescentă concomitentă şi acartilajelor, adesori şi o pătrundere a fragmentelor discale în corpul vertebral (herniile discale intraspongioase).Osul în vecinate reacţionează la solicitările de presiune înconjurătoare prin dezvoltarea de apoziţii osoase (osteofite).

Corpurile vertebrale sunt separate unele de celelalte prin discuri cartilaginoase constând în partea externă dintr-un inel fibros şi în cea internă din nucleul pulpos. Când modificările degenerative (apărute cu sau fără traumă) au ca rezultat protruzia sau ruperea nucleului pulpos prin inelul fibros în regiunea lomboscrată sau cervicală, nucleul este deplasat posterolateral sau posterior în spaţiul extradural.

Hernierea nucleului  pulpos reprezintă prolapsul zonei centrale a unui disc intervertebral prin inelul fibros. Simptomatologia apare atunci când discul comprimă o terminaţie nervoasă vecină determinând radiculopatie segmentară. Aceasta constă în parestezie şi slăbiciune în teritoriile de distribuţie ale rădăcinii afectate. Diagnosticul se bazează pe efectuarea CT, RMN sau mielografie CT.

Tratamentul formelor uşoare constă în administrarea de AINS şi de alte analgezice la nevoie. Pacienţii ce prezintă deficite neurologice progresive, durere refractară la tratament sau disfuncţii sfincteriene pot necesita intervenţie neurologică de urgenţă (de exemplu discotomie, lamectomie).

Tratament chirurgical

Discectomia endoscopică