Meningita bacteriană

             Meningita bacteriană poate fi definită ca o reacţie inflamatorie la o infecţie bacteriană a piei mater, a arahnoidei şi a lichidului cefalorahidian (LCR) din spaţiul subarahnoidian. Meningita bacteriană rămâne o boală frecventă pe tot cuprinsul globului.

Meningita la adulţi este produsă în principal de meningococi şi pneumococi, deşi boala produsă de bacilii gram-negativi aerobi este observată cu o frecvenţă crescândă, în special la vârstnici. N. meningitidis este singura cauză majoră a epidemiilor de meningită bacteriană. Statistici recente indică o creştere a proporţiei de cazuri produse de bacilii gram-negativi şi de L. monocytogenes.
Perioada de incubaţie este între 7-14 zile, fără manifestări clinice  însă perioada de convalescenţă este de cele mai multe ori lungă iar incidenţa sechelelor variază între 50-60%, cu simptome neurologice pe termen lung sau definitiv.
În meningita acută bacteriană simptomatologia se instalează în 24 de ore, patologia reprezentând o mare urgenţă, starea clinică a pacientului putându-se deteriora rapid în lipsa unui tratament antibiotic adecvat, până la comă şi deces.
Datele epidemiologice arată că anual se înregistrează 10.000 de cazuri de meningită bacteriană în lume. În România în anul 2012, conform Institutului Naţional de Sănătate Publică s-au înregistrat  90 de cazuri suspecte, dupa cum urmeaza: Timis: 4 cazuri (4.4%), Cluj: 15 cazuri (16.7%), Iasi: 35 cazuri (38.9%) si Bucuresti: 36 cazuri (40%), din care s-au confirmat 75. S-au infirmat 15 cazuri suspecte de boala meningococică (câte 2 din judetele Buzau, Calarasi şi Neamt, câte 1 în judetele Arges, Bacau, Cluj, Constanţa, Galati, Giurgiu, Hunedoara, Vaslui şi Vrancea). În ciuda disponibilităţii terapiei antimicrobiene bactericide, morbiditatea şi mortalitatea cauzate de meningita bacteriană rămân la niveluri inacceptabil de înalte.