DROGURI UTILIZATE IN ANESTEZIA GENERALA

        Dezideratele anesteziei generale (hipnoza, analgezia,relaxarea musculară şi menţinerea homeostaziei) pot fi îndeplinite prin administrarea unuia sau mai multor droguri.

Drogurile utilizate în anestezia generală pot fi clasificate în:

- anestezice inhalatorii,

-anestezice intravenoase;

-analgetice;

-relaxante musculare;

       Anestezice inhalatorii:

Sunt substanţe sub formă gazoasă(protoxidul de azot) sau sub forma de lichide volatile

- clasic: eterul dietilic;

-actual,anestezicele halogenate: halotan, izofluran,sevofluran, desfluran;

Au avantajul pătrunderii şi eliminării din organism pe cale respiratorie cu minimă metabolizare. Ele pătrund  pe cale respiratorie (amestecate în gazul inspirat), sunt preluate din alveole de sange .La nivelul sistemului nervos central determină pierderea stării de conştienţă şi analgezie.

     Anestezice intravenoase:

Sunt droguri, care administrate intravenos determină pierderea conştienţei.Cu excepţia ketaminei, nu au efecte analgetice. Nu determină relaxare musculară.După administrarea i.v sunt sunt circulate la ţesuturi. La nivelul SNC determina pierderea stării de conştienţă. Scăderea nivelului sanguin al drogului se produce fie prin redistribuţie către alte ţesuturi, fie prin metabolizare.

După administrarea în bolus barbituricele au acţiune scurtă(tiopental, cel mai utilizat drog din grupă) şi propofol determină instalarea promptă (aproximativ 30 de secunde) a pierderii de conştienţă, a cărei profunzime este dependentă de doză. 

Benzodiazepinele (diazepam, midazolam) injectate i.v determină dependent de doză anxioliză(formă uşoară de anestezie) şi amnezie, sedare sau hipnoză.Efectul se instalează mai lent dar este de durată mai lungă.

Etomidatul este un anestezic intravenos utilizat ca agent de inducţie. Determină pierderea conştienţei fără analgezie sau relaxare musculară.

Ketamina este un anestezic cu proprietăţi unice: pierdere a conştienţei şi analgezie intens dependentă de doză. Nu determină relaxare musculară. Determină păstrarea respiraţiei spontane în doze mici/medii şi păstrează stabilitatea hemodinamică la doze mari prin eliberarea de catecolamine.

     Analgetice:

Opioidele sunt grupa de analgetice cu cea mai largă utilizare intraanestezică. Analgezia(stare caracterizata prin scaderea marcata sau disparitia sensibilitatii dureroase;abolire a sensibilitatii la durere, spontana sau terapeutica) este constantă şi profunzimea este dependentă de doză. Nu determină relaxare musculară. 

În funcţie de acţiunea pe receptorii  opioizi endogeni opioidele se împart în:

 agonişti puri:

-morfina

-petidina

-fentanyl

-alfentanyl

-sufentanyl

-remifentanyl

parţial agonişti;

-buprenorfina

-butorfanol

agonişti-antagonişti;

-pentazocina

-nalorfina

antagonişti puri:

-naloxona.

    Relaxante musculare:

Sunt substanţe care acţionează la nivelul joncţiunii neuro-musculare şi împiedică transmiterea stimulului fiziologic pentru contracţia musculară.

Determină dependent de doză  scăderea forţei de contracţie a musculaturii scheletice pană la paralizie.Nu acţionează asupra SNC. În funcţie de modul de acţiune la nivelul joncţiunii neuro-musculare se împart în:

 relaxante musculare depolarizante:

-succinilcolina

nepolarizante:

-pancuroniu

-vecuroniu

-atracurium

-mivacurium

-rocuroniu

Toate relaxantele produc dependent de doză efecte respiratorii prin acţiunea asupra musculaturii respiratorii: hipoventilaţie( micsorare a cantitatii de aer care ventileaza plamanii.) sau apnee.


BIBLIOGRAFIE
Ioana Grigoraş, Anestezie şi terapie intensivă. Principii de bază,2007