A
abces s.n. - acumulare de puroi într-un ţesut sau organ (<fr. abces)
acromegalie s.f. - dezvoltare exagerată a extremităţilor corpului (<fr. acromégalie)
acupunctură s.f. - tratament medical prin înţepături în diferite puncte ale corpului. (<fr. acupuncture)
adenoid, -ă adj. - cu aspect glandular (<fr. adénoide)
adenom s.n. - tumoare benignă a unei glande (<fr. adénome)
adenopatie s.f. - boală a ganglionilor limfatici (<fr. adénopathie)
adipsie s.f. - lipsă de sete (<fr. adipsie)
adrenalină s.f. - hormon al glandelor suprarenale. (<fr. adrénaline)
aerofagie s.f. - înghiţirea unei mari cantităţi de aer (<fr. aérophagie)
aerofobie s.f. - teamă patologică de aer (<fr. aérophobie)
aeroterapie s.f. - tratament al unor boli prin cură de aer (<fr. aérothérapie)
afazie s.f. - tulburare de limbaj (<fr. aphasie)
afonie s.f. - pierdere patologică a glasului (<fr. aphonie)
agorafobie s.f. - teamă patologică de a traversa spaţii largi (<fr. agoraphobie)
albumină s.f. - subsatnţă proteică complexă din materia vie (<fr. albumine)
alcoolemie s.f. - prezenţa alcoolului în sânge (<fr. alcoolémie)
alelă s.f. - genă care prezintă mai multe forme (<fr. allele)
alergie s.f. - reacţie modificată a unui organism faţă de un agent microbian, chimic etc. (<fr. allergie)
alopatie s.f. - tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii (<fr. allopathie)
amigdalită s.f. - inflamaţie acută a amigdalelor
anemie s.f. - stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roşii din sânge (<fr. anémie)
anevrism s.n. - dilatare a peretelui unui vas sangvin (<fr. anévrisme)
anexită s.f. - inflamaţie a anexelor uterului (ovare, trompe). (<fr. annexite)
anghină/angină s.f. - 1 inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor. 2 ~ pectorală . = boală care se manifestă prin
accese de sufocare şi dureri în regiunea inimii. (<fr. angine, germ. Angine)
angiografie s.f. - radiografie a vaselor sangvine (<fr. angiographie)
antibiogramă s.f. - metodă de laborator prin care se determină antibioticul cel mai indicat contra unei infecţii
microbiene. (<fr. antibiogramme)
antibiotic, -ă adj., s.n. - (substanţă organică) cu efect bacteriostatic. (<fr. antibiotique)
antigen s.m. - substanţă care determină formarea de anticorpi. (<fr. antigéne)
antiseptic, -ă adj., s.n. - (medicament) care combate infecţiile microbiene (<fr. antiseptique)
apendice s.n. - mică prelungire a cecului (<fr. appendice)
apendicită s.f. - inflamaţie a apendicelui (<fr. appendicite)
apiterapie s.f. - tratament cu produse agricole (<fr. apithérapie)
apofiză s.f. - proeminenţă pe suprafaţa unui os (<fr. apophyse)
apoplexie s.f. - pierdere bruscă a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală (<fr. apoplexie)
arahnoidă s.f. - meninge mijlociu (<fr. arachnoide)
aritmie s.f. - tulburare a ritmului normal al inimii. (<fr. arythmie)
arteră s.f. - vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi (<fr. artere)
arteriografie s.f. - radiografie a arterelor (<fr. artériographie)
arterioscleroză s.f. - îngroşare şi sclerozare a pereţilor arterelor (<fr. artériosclérose)
arterită s.f. - inflamaţie a unei artere (<fr. artérite)
artrită s.f. - inflamaţie a unei articulaţii (<fr. arthrite)
artritism s.n. - stare de boală cauzată de o încetinire a proceselor de nutriţie. (<fr. arthritisme)
artrografie s.f. - radiografie a unei articulaţii (<fr. arthrographie)
artrologie s.f. - studiul articulaţiilor (<fr. arthrologie)
artroză s.f. - afecţiune cronică degenerativă a articulaţiilor (<fr. arthrose)
astenie s.f. - stare de slăbiciune şi oboseală (<fr. asthénie)
astigmatism s.n. - defect al vederii cauzat de inegalitatea curburii corneei sau cristalinului. (<fr. astigmatisme)
astmă s.f. - boală cauzată de greutatea în respiraţie (<fr. asthme)
ateroscleroză s.f. - depunere de grăsimi pe peretele intern al arterelor (<fr. athérosclérose)
atonie s.f. - diminuare a elasticităţii ţesuturilor (<fr. atonie)
atrium s.n. - compartiment superior al inimii (<lat. atrium)
atrofie s.f. - regresiune morfoligică ori funcţională a unui ţesut sau organ. (<fr. atrophie)
auricul s.n. - atrium (<fr. auricule)
avitaminoză s.f. - boală provocată de lipsa vitaminelor din alimentaţie. (<fr. avitaminose)
axon s.m. - prelungire a celulei nervoase (<fr. axone)
B
bacteriologie s.f. - studiul bacteriilor (<fr. bactériologie)
bacteriostatic, -ă adj., s.n. - (antibiotic) care împiedică dezvoltarea bacteriilor. (<fr. bactériostatique)
balneologie s.f. - studiul acţiunii curative a apelor minerale sau termale şi a nămolurilor (<fr. balnéologie)
balneoterapie s.f. - tratament cu ape minerale sau termale şi nămoluri (<fr. balnéothérapie)
benign, -ă adj. - (despre boli) uşor vindecabil (<lat. benignus)
biceps s.m. - muşchi între umăr şi cot (<fr. biceps)
biopsie s.f. - examen histologic al unei porţiuni dintr-un ţesut viu (<fr. biopsie)
bioritm s.n. - desfăşurarea ritmică a activităţilor vitale (<engl. biorythm)
biotic, -ă adj. - referitor la activitatea vitală (<fr. biotique)
blastoderm s.n. - membrană care dă naştere corpului embrionului. (<fr. blastoderme)
blastulă s.f. - a doua fază în dezvoltarea unui embrion (<fr. blastule)
blefarită s.f. - inflamaţie a pleoapelor (<fr. blépharite)
brahicefal, -ă adj. - cu craniul aproape rotund (<fr. brachycéphale)
bronhie s.f. - ramificaţie a traheii (lat. bronchia)
bronhografie s.f. - radiografie a bronhiilor (<fr. bronchographie)
bronhopatie s.f. - afecţiune a bronhiilor (<fr. bronchopathie)
bronhoscopie s.f. - examinare vituală a bronhiilor (<fr. bronchoscopie)
bronşită s.f. - inflamaţie a bronhiilor (<fr. bronchite)
bursă s.f. - mic sac în piele cu lichid vâscos (<fr. bourse)
C
calcifia vr. - (despre ţesuturi) a se întări prin depunere de săruri de calciu (după fr. calcification)
calcul s.m. - piatră la rinichi (<fr. calcul)
cancer s.n. - tumoare malignă, formată prin înmulţirea dezordonată a unui ţesut organic (<fr. cancer)
cancerigen, -ă adj. - care produce cancer; oncogen (<fr. cancérigene)
canceriologie s.f. - oncologie (<fr. cancérologie)
cangrenă s.f. - putrezire a ţesuturilor (<it. cangrena)
carcinom s.n. - tumoare malignă a ţesutului epitelial (<fr. carcinome)
cardie s.f. - orificiu al stomacului care comunică cu esofagul (<fr. cardia)
cardiografie s.f. - înregistrare a bătăilor inimii (<fr. cardiographie)
cardiologie s.f. - studiul inimii şi al afecţiunilor ei (<fr. cardiologie)
cardiopatie s.f. - boală de inimă (<fr. cardiopathie)
catalepsie s.f. - înţepenire bruscă a muşchilor şi încetarea unor funcţii cerebrale (<fr. catalepsie)
cataractă s.f. - opacifiere a cristalinului (<fr. cataracte)
catgut s.n. - fir pentru suturi chirurgicale (<fr. catgut)
centrozom s.m. - corpuscul din centrul celulei, care intervine în mitoză (<fr. centrosome)
cerebel s.m. - creierul mic (<lat. cerebellum)
cerumen s.n. - materie ceroasă din urechi (<fr. cérumen)
chemoterapie/chimioterapie s.f. - terapie prin substanţe chimice (<engl. Chemotherapie, fr. chimiothérapie)
chil s.n. - lichid din intestinul subţire, rezultat al digestiei (<fr. chyle)
chim s.n. - amestec rezultat din digerarea parţială a alimentelor din stomac (<fr. chyme)
chirurgie s.f. - tratare a bolilor prin operaţii (<fr. chirurgie)
chist s.n. - tumoare benignă (<fr. kyste)
chiuretaj s.n. - curăţire a suprafeţei unei mucoase (<fr. curetage)
cifoză s.f. - încovoiere înapoi a coloanei vertebrale (<fr. cyphose)
cistită s.f. - inflamaţie a vezicii urinare (<fr. cystite)
cistografie s.f. - radiografie a vezicii urinare (<fr. cystographie)
cistoscopie s.f. - examen endoscopic al vezicii urinare (<fr. cystoscopie)
citobiologie s.f. - biologie celulară (<fr. cytobiologie)
citodiagnostic s.n. - diagnostic bazat pe studiul microscopic al celulelor (<fr. cytodiagnostic)
citogenetică s.f. - studiul cromozomilor (<fr. cytogénétique)
citoliză s.f. - distrugere a elementelor celulare (<fr. cytolyse)
citologie s.f. - studiul celulei (<fr. cytologie)
citoplasmă s.f. - substanţă fundamentală vie a celulei (<fr. cytoplasme)
citopoieză s.f. - formare a celulelor (<fr. cytopoiese)
citostatic, -ă adj., s.n. - (substanţă) care împiedică înmulţirea celulelor (<fr. cytostatique)
claviculă s.f. - os care leagă omoplaţii de stern (<fr. clavicule)
coccis s.n. - os triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale (<fr. coccyx)
colagen s.n. - proteină complexă din piele, cartilaje etc. (<fr. collagene)
colecistită s.f. - inflamaţie a veziculei biliare (<fr. cholécystite)
coledoc s.n. - canal prin care se varsă fierea în duoden (<fr. cholédoque)
colică s.f. - durere abdominală puternică (<fr. colique)
colită s.f. - inflamaţie a colonului (<fr. colite)
colon s.n. - porţiune finală a intestinului gros (<côlon)
comă s.f. - pierdere a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală, diabet etc. (<fr. coma)
comisură s.f. - fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale (<fr.
commissure)
congestie s.f. - aflux anormal de sânge; inflamaţie; hiperemie (<fr. congestion)
conglutina vt. - a coagula (<fr. conglutiner)
conioză s.f. - boală produsă de inhalarea de praf (<fr. coniose)
conjunctivită s.f. - inflamaţie a conjunctivei (după fr. conjunctivite)
coprologie s.f. - studiul biologic al fecalelor (<fr. coprologie)
coprostază s.f. - acumulare de fecale în organism (<fr. coprostase)
cord s.n. - inimă (<lat. cor)
cornee s.f. - membrană anterioară, transparentă, a ochiului (<fr. cornée)
cortex s.n. - scoarţă (cerebrală) (<lat. cortex)
corticosteron s.m. - hormon din cortexul suprarenal (<fr. corticostérone)
corticosuprarenală s.f. - regiune corticală a glandei suprarenale (după fr. cortico-surrénale)
cortizon s.n. - hormon al corticosuprarenalei (<engl. cortisone)
coxalgie s.f. - osteoartrită a şoldului (<fr. coxalgie)
coxartroză s.f. - reumatism cronic la şoldului (<fr. coxarthrose)
coxă s.f. - prima articulaţie de la picioarele insectelor (<lat. coxa)
craniologie s.f. - studiul craniului (<fr. crâniologie)
cranioscopie s.f. - determinare a calităţilor intelectuale şi morale după forma craniului (<fr. crânioscopie)
craniu s.n. - scheletul osos al craniului (<lat. cranium)
crioanestezie s.f. - anestezie prin frig. (<fr. cryanesthésie)
criobiologie s.f. - studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului (<fr. cryobiologie)
crioterapie s.f. - tratament cu ajutorul temperaturilor foarte joase (<fr. cryothérapie)
cubitus s.n. - osul principal al antebraţului (<lat. cubitus)
D
defectologie s.f. - studiu al celor cu deficienţe senzoriale şi intelectuale (<rus. defektologiia)
deglutiţie s.f. - înghiţire (<fr. déglutition)
dendrită s.f. - prelungire protoplasmatică a neuronului (<fr. dendride)
dentină s.f. - ţesut osos care formează pulpa dintelui (<fr. dentine)
dentiţie s.f. - 1 apariţia dinţilor la copii. 2 totalitatea dinţilor şi aşezarea lor (<fr. dentition)
denutriţie s.f. - stare a unui ţesut sau organism în care predomină dezasimilaţia (<fr. dénutrition)
deontologie s.f. - totalitatea normelor care reglementează relaţiile dintre medici şi dintre aceştia şi pacienţii lor
(<fr. déontologie)
depigmentaţie s.f. - decolorare a pielii (<fr. dépigmentation)
dermatită s.f. - inflamaţie a pielii (<dermatite)
dermatologie s.f. - ramură a medicinei care se ocupă cu bolile pielii (<fr. dermatologie)
dermatomicoză s.f. - afecţiune a pielii, provocată de ciuperci parazite (<fr. dérmatomycose)
dermatoză s.f. - boală de piele (<fr. dermatose)
dermă s.f. - ţesut fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii (<fr. derme)
dextrocardie s.f. - situare a inimii în partea dreaptă (<fr. dextrocardie)
diabet s.n. - boală caracterizată prin mărirea cantităţii de zahăr în sânge şi în urină (<fr. diabete)
diafiză s.f. - parte mediană a unui os lung (<fr. diaphyse)
diaforeză s.f. - transpiraţie abundentă (<fr. diaphorese)
diafragmă s.f. - muşchi între torace şi abdomen (<fr. diaphragme)
diagnostic s.n. - identificarea unei boli după simptome (<fr. diagnostic)
dializă s.f. - metodă terapeutică de curăţire a sângelui în cursul insuficienţelor renale (<fr. dialyse)
diencefal s.n. - parte a creierului situată între emisfere şi trunchiul cerebral (<fr. diencéphale)
digestie s.f. - proces fiziologic de transformare a alimentelor în produşi asimilabili (<fr. digestion)
diplegie s.f. - paralizie bilaterală (<fr. diplégie)
dischilie s.f. - tulburare a etapelor secreţiei salivare
discopatie s.f. - boală a discurilor intervertebrale (<fr. discopathie)
disfagie s.f. - dificultate la înghiţit (<fr. dysphagie)
dispnee s.f. - respiraţie grea (<fr. dyspnée)
distrofie s.f. - leziune organică datorată unei tulburări de nutriţie (<fr. dystrophie)
dizenterie s.f. - boală infecţioasă manifestată prin diaree dureroasă, cu sânge. (<fr. dysentérie)
E
ectoderm s.n. - înveliş extern al embrionului (<fr. ectoderme)
ectopie s.f. - poziţie anormală a unui organ (<fr. ectopie)
eczemă s.f. - boală de piele care provoacă erupţii şi mâncărime (<fr. eczéma)
edem s.n. - acumulare de lichid în ţesuturi (<fr. oedeme)
electrocardiogramă s.f. - grafic reprezentând curenţii produşi de contracţiile inimii (<fr. électrocardiogramme)
electroencefalogramă s.f. - reprezentarea grafică a activităţii electrice a creierului (<fr.
électroencéphalogramme)
electroterapie s.f. - tratament medical cu ajutorul curenţilor electrici (<fr. électrothérapie)
elongaţie s.f. - întinderea terapeutică a unui ligament sau nerv (<fr. élongation)
embolie s.f. - astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sânge (<fr. embolie)
embriogeneză s.f. - dezvoltare embrionară (<fr. embryogenese)
embriologie s.f. - studiu al stadiilor de dezvoltare a embrionului (<fr. embryologie)
embrion s.m. - primul stadiu din viaţa unui organism, începând de la fecundarea oului (<fr. embryon)
emfizem s.n. - umflătură produsă prin infiltrarea aerului în ţesuturi (<fr. emphyseme)
enartroză s.f. - articulaţie mobilă (<fr. énarthrose)
encefal s.n. - creier (<fr. encéphale)
encefalită s.f. - inflamaţie a encefalului (<fr. encéphalite)
encefalografie s.f. - radiografie a encefalului (<fr. encéphalographie)
encefalopatie s.f. - boală a encefalului (<fr. encéphalopathie)
endocard s.n. - membrană care căptuşeşte cavităţile inimii (<fr. endocarde)
endocardită s.f. - inflamaţie a endocardului (<fr. emdocardite)
endocrinologie s.f. - studiul glandelor endocrine (<fr. endocrinologie)
endoderm s.n. - foaie interioară a endodermului (<fr. endoderme)
enterită s.f. - inflamaţie a intestinului subţire (<fr. entérite)
enterocolită s.f. - inflamaţie a intestinului subţire şi a colonului (<fr. entérocolite)
entorsă s.f. - leziune a unei articulaţii cauzată de întinderea sau ruperea bruscă a ligamentelor (<fr. entorse)
enzimă s.f. - compus organic de natură proteică, solubil, care provoacă sau accelerează o reacţie; ferment (<fr.
enzyme)
epidemie s.f. - boală infecţioasă care se extinde rapid (<fr. épidémie)
epidermă s.f. - strat superficial al pielii (<fr. épiderme)
epifiză s.f. - 1 glandă endocrină care influenţează dezvoltarea glandelor sexuale şi procesele metabolice. 2
extremitate a unui os lung (<fr. épiphyse)
epigastru s.n. - partea superioară a abdomenului (<fr. épigastre)
epiglotă s.f. - membrană care acoperă glota (<fr. épiglotte)
epilepsie s.f. - boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii şi pierderea cunoştinţei (<fr. épilepsie)
epistaxis s.n. - hemoragie nazală (<fr. épistaxis)
epiteliu s.n. - înveliş al pielii, al mucoaselor etc. (<fr. épithélium)
ergograf s.n. - aparat pentru înregistrarea forţei musculare (<fr. ergographe)
ergoterapie s.f. - tratament al unor boli prin muncă (<fr. ergothérapie)
eritem s.n. - roşeaţă a pielii, în unele boli (<fr. éritheme)
eritrocit s.n. - hematie (<fr. érithrocyte)
erizipel s.n. - boală infecţioasă manifestată prin erupţie cutanată roşie (<fr. érysipele)
esofag s.n. - parte a tubului digestiv între faringe şi stomac (<fr. oesophage)
excrescenţă s.f. - umflătură, tumoare pe un organ (<lat. excrescentia)
exoftalmie s.f. - ieşire în afară a globilor oculari (<fr. exophtalmie)
F
facial, -ă adj. - al feţei (<fr. facial)
fagocit s.n. - celulă care digeră bacterii şi alte corpuri străine pătrunse în organism. (<fr. phagocyte)
fagocitoză s.f. - funcţia fagocitelor (<fr. phagocytose)
falangă s.f. - fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor (<fr. phalange)
febră s.f. - temperatură ridicată a corpului (<lat. febris)
febrifug, -ă adj., s.n. - (medicament) care reduce febra (<fr. fébrifuge)
fecundaţie s.f. - fuziune a gameţilor, din care ia naştere zigotul. (<fr. fécundation)
femur s.n. - osul coapsei (<fr. fémur)
fenotip s.n. - manifestare vizibilă a caracterelor ereditare în anumite condiţii de mediu (<fr. phénotype)
ferment s.m. - enzimă (<fr. ferment)
fetus s.m. - făt (<lat. fetus)
fibrilaţie s.f. - contracţii fine şi rapide ale unui grup de fibre musculare (<fr. fibrillation)
fibrină s.f. - proteină filamentoasă din sânge care intervine în procesul de coagulare (<fr. fibrine)
fibrinogen s.n. - proteină din plasma sângelui; care se transformă în fibrină (<fr. fibrinogene)
fibroblast s.n. - celulă a ţesutului conjunctiv nediferenţiată (<fr. fibroblaste)
fibrom s.m. - tumoare benignă din ţesut fibros (<fr. fibrome)
filogenie s.f. - originea şi evoluţia organismelor vii (<fr. phylogénie)
fistulă s.f. - canal prin care se scurge o secreţie (<fr. fistule)
fiziologie s.f. - studiul funcţiilor organismelor vii (<fr. physiologie)
fiziopatologie s.f. - studiul fiziologiei organismului în timpul bolii (<fr. physiopathologie)
fizioterapie s.f. - tratament medical cu ajutorul agenţilor fizici naturali (<fr. physiothérapie)
flebită s.f. - inflamaţie a venelor (<fr. phlébite)
flebotomie s.f. - incizie a unei vene (<fr. phlebotomie)
flegmon s.n. - inflamaţie a ţesutului subcutanat (<fr. phlegmon)
fobie s.f. - teamă patologică (<fr. phobie)
frenic, -ă adj. - al diafragmei (<fr. phrénique)
frenologie s.f. - pseudoştiinţă potrivit căreia caracterul şi funcţiile intelectuale depind de conformaţia craniului (<fr.
phrénologie)
ftiriază s.f. - boală de piele produsă de păduchi; pediculoză (<fr. phtiriase)
ftizie s.f. - tuberculoză pulmonară (<fr. phtisie)
ftiziologie s.f. - studiul tuberculozei pulmonare (<fr. phtisiologie)
furuncul s.n. - inflamaţie subcutanată purulentă. (<fr. foroncle)
G
gamaglobulină s.f. - substanţă proteică cu acţiune antimicrobiană specifică, în sângele celor imuni (<fr.
gammaglobuline)
gambă s.f. - parte a piciorului de la genunchi până la gleznă (<it. gamba)
gamet s.m. - celulă reproducătoare (<fr. gamete)
ganglion s.m. - umflătură pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv (<fr. ganglion)
gastrită s.f. - inflamaţie a mucoasei stomacului (<fr. gastrite)
gastroenterită s.f. - inflamaţie a mucoasei stomacului şi a celei intestinale (<fr. gastro-entérite)
gastrologie s.f. - studiul stomacului (<fr. gastrologie)
gastrulă s.f. - stadiu în dezvoltarea embrionului (<fr. gastrula)
genă s.f. - unitate funcţională a unui cromozom care poartă caracterele eredităţii (<fr. gene)
genetică s.f. - studiul eredităţii (<fr. génétique)
genitor s.m. - organism din care ia naştere un hibrid (<fr. géniteur)
genotip s.n. - totalitatea genelor unui organism (<fr. génotype)
geriatrie s.f. - studiul aspectelor medicale ale îmbătrânirii (fr. gériatrie)
gerontologie s.f. - studiul aspectelor sociale, biologice şi medicale ale îmbătrânirii (<fr. gérontologie)
gigantism s.n. - creştere exagerată a corpului (<fr. gigantisme)
ginandrie s.f. - prezenţa la femei a caracterelor sexuale secundare bărbăteşti (<fr. gyandrie)
ginecologie s.f. - studiul aparatului genital feminin (<fr. gynécologie)
gingivită s.f. - inflamaţie a gingiilor (<fr. gingivite)
glandă s.f. - organ care produce o anumită secreţie (<fr. glande)
glaucom s.n. - creştere a tensiunii intraoculare şi scăderea acuităţii vizuale (<fr. glaucome)
glicemie s.f. - prezenţa glucozei în sânge (<fr. glycémie)
glicogen s.m. - substanţă zaharoasă din muşchi şi ficat, rezerva de glucoză a organismului (<fr. glycogene)
glicozurie s.f. - prezenţa glucozei în urină (<fr. glycosurie)
gliom s.n. - tumoare malignă a unui ţesut nervos (<fr. gliome)
globulă s.f. - celulă care intră în compoziţia sângelui (<fr. globule)
globulină s.f. - proteină din plasma sangvină (<fr. globuline)
glomerulă s.f. - organ format dintr-un vas de sânge sau ţesut limfatic cu aspect de ghem (<fr. glomérule)
glosită s.f. - inflamaţie a limbii (<fr. glossite)
glosologie s.f. - studiu medical al limbii şi afecţiunilor ei (<fr. glossologie)
glotă s.f. - orificiu al laringelui între coardele vocale (<fr. glotte)
granulom s.n. - mic nodul cauzat de o inflamaţie cronică specifică (<fr. granulome)
gripă s.f. - boală infectocontagioasă provocată de virusuri care afectează căile respiratorii (<fr. grippe)
H
halucinaţie s.f. - tulburare psihică constând în perceperea unor lucruri sau fenomene care nu există în realitate
(<fr. hallucination)
halucinogen, -ă adj., s.n. - (substanţă) care produce halucinaţii. (<fr. hallucinogene)
haploid, -ă adj. - (despre nucleul celular) care posedă numai jumătate din numărul de cromozomi (<fr. haploide)
helioterapie s.f. - tratament prin expunere la soare (<fr. héliothérapie)
hemangiom s.n. - tumoare benignă a vaselor sangvine (<fr. hémangiome)
hematie s.f. - globulă roşie (<fr. hématie)
hematologie s.f. - studiul sângelui (<fr. hématologie)
hematom s.n. - acumulare de sânge într-un ţesut (<fr. hématome)
hematopoieză s.f. - formare a celulelor sangvine (<fr. hématopoiese)
hematurie s.f. - prezenţa sângelui în urină (<fr. hématurie)
hemeralopie s.f. - slăbire a vederii spre seară (<fr. héméralopie)
hemianestezie s.f. - pierdere a sensibilităţii pe jumătatea laterală a corpului (<fr. hémianesthésie)
hemipareză s.f. - pareză a unei jumătăţi a corpului (<fr. hémiparese)
hemiplegie s.f. - paralizie a unei jumătăţi laterale a corpului (<fr. hémiplégie)
hemofilie s.f. - predispoziţie ereditară la hemoragii (<fr. hémphilie)
hemoglobină s.f. - pigment al globulelor roşii din sânge (<fr. hémoglobine)
hemogramă s.f. - analiză pentru stabilirea compoziţiei sângelui (<fr. hémogramme)
hemoliză s.f. - distrugere a globulelor roşii din sânge (fr. hémolyse)
hemoptizie s.f. - eliminare de sânge prin tuse (<fr. hémoptysie)
hemoragie s.f. - scurgerea de sânge dintr-un vas sangvin (<fr. hémorragie)
hemostatic, -ă adj., s.n.- (medicament) care produce hemostază (<fr. hémostatique)
hemostază s.f. - oprire a unei hemoragii (<fr. hémostase)
hemoterapie s.f. - tratament prin transfuzii de sânge (<fr. hémothérapie)
hemotorax s.n. - acumulare de sânge în cavitatea pleurală (<fr. hémotorax)
hepatită s.f. - inflamaţie a ficatului (<fr. hépatite)
hidatic adj. chist ~ = pungă de lichid formată parazitar pe unele organe (ficat, plămâni, etc). (<fr. hydatique)
hidrocortizon s.n. - hormon al corticosuprarenalei (<fr. hydrocortisonne)
hidropizie s.f. - acumulare de lichid într-o cavitate a corpului, într-un ţesut (<fr. hydropisie)
hidroterapie s.f. - utilizarea terapeutică a apei (<fr. hydrothérapie)
hiperacuzie s.f. - hiperestezia auzului (<fr. hyperacousie)
hiperemie s.f. - congestie (<fr. hyperémie)
hiperestezie s.f. - sensibilitate exagerată (<fr. hyperesthésie)
hiperglicemie s.f. - creştere a cantităţii de glucoză în sânge (<fr. hyperglycémie)
hipersecreţie s.f. - secreţie excesivă a unei glande. (<fr. hypersécrétion)
hipertensiune s.f. - creştere a tensiunii arteriale (<fr. hypertension)
hipertiroidie s.f. - hipersecreţie a tiroidei (<fr. hyperthyroidie)
hipertrofie s.f. - dezvoltare exagerată (a unui organ). (<fr. hypertrophie)
hipnoză s.f. - stare de somn provocată artificial prin sugestie (<fr. hypnose)
hipoacuzie s.f. - hipoestezia auzului (<fr. hypoacousie)
hipocondru s.n. - parte laterală a abdomenului (<fr. hypocondre)
hipoestezie s.f. - sensibilitate scăzută (<fr. hypoesthésie)
hipofiză s.f. - glandă endocrină la baza creierului (<fr. hypophyse)
hipogastru s.n. - parte inferioară a abdomenului (<fr. hypogastre)
hipoglicemie s.f. - scădere a concentraţiei glucozei în sânge (<fr. hypoglicémie)
hiposecreţie s.f. - diminuare a secreţiei unei glande (<fr. hyposécrétion)
hipotalamus s.n. - regiune a encefalului la baza creierului (<fr. hypothalamus)
hipotensiune s.f. - micşorare a tensiunii arteriale (<fr. hypotension)
hipotiroidie s.f. - hiposecreţie a tiroidei (<fr. hypothyroidie)
histerografie s.f. - radiografie a uterului (<fr. hystérographie)
histochimie s.f. - studiul compoziţiei chimice şi al metabolismului celulelor şi ţesuturilor (<fr. histochimie)
histofiziologie s.f. - studiul funcţiilor celulei şi ale ţesuturilor (<fr. histophysiologie)
histologie s.f. - studiul ţesuturilor (<fr. histologie)
homeopatie s.f. - terapeutică bazată pe administrarea de substanţe chimice în doze foarte mici, obţinute prin
diluţii succesive, ce produc afecţiuni analoge bolii care se combate (<fr. homéopathie)
homeostazie s.f. - proprietate a organismelor vii de a-şi menţine diversele constante fiziologice (<fr.
homéostazie)
hormon s.m. - secreţie a glandelor care contribuie la dezvoltarea şi funcţionarea normală a organismului (<fr.
hormone)
humerus s.n. - osul braţului de la umăr la cot (<lat. humerus)
I
iatrichimie s.f. - parte a alchimiei care se ocupă cu aplicarea chimiei în medicină (<fr. iatrochimie)
idiosincrasie s.f. - sensibilitate particulară faţă de unele alimente, medicamente (<fr. idiosyncrasie)
idioţie s.f. - deficienţă totală a dezvoltării mintale (<fr. idiotie)
igienist, -ă s.m.f. - medic specialist în igienă (<fr. hygieniste)
iliac, -ă adj. - din regiunea şoldurilor (<fr. iliaque)
implant s.n. - organ, ţesut, aparat implantat (<fr. implant)
implanta vt. - a introduce pe cale chirurgicală un organ, ţesut, aparat etc. (<fr. implanter)
imunologie s.f. - studiul fenomenelor imunităţii (<fr. imunologie)
imunopatie s.f. - boli rezultate prin alterarea mecanismelor imune (<fr. imunopathie)
imunoterapie s.f. - tratament prin administrarea de seruri şi vaccinuri specifice bolii respective (<fr.
immunothérapie)
inaniţie s.f. - epuizare fizică prin lipsă de nutriţie (<fr. inanition)
inconştient, -ă adj. - totalitatea fenomenelor psihice nesupuse controlului conştiinţei (<fr. inconscient)
incubaţie s.f. - perioada dintre contaminarea unui organism şi apariţia primelor simptome ale unei boli (<fr.
incubation)
indigestie s.f. - tulburare a funcţiilor digestive (<fr. indigestion)
inducţie s.f. - mecanism nervos prin care starea de excitaţie sau de inhibiţie dintr-un centru nervos determină
apariţia stării opuse într-un alt centru nervos (<fr. induction)
infantilism s.n. - rămânere în urmă în dezvoltare (<fr. infantilisme)
infirmerie s.f. - încăpere într-o cazarmă, într-un internat pentru îngrijirea bolnavilor (<fr. infirmerie)
inframicrob s.m. - microorganism extrem de mic (<fr. inframicrobe)
inframicrobiologie s.f. - studiul inframicrobilor (<fr. inframicrobiologie)
ingestie s.f. - ingerare (<fr. ingestion)
internist, -ă s.m. - medic specialist în boli interne (<germ. Internist)
ipohondrie s.f. - teamă exagerată şi obsesivă de boli (<fr. hypocondrie)
iris s.n. - membrană colorată a ochiului, între cornee şi cristalin, străbătută de pupilă (<fr. iris)
ischemie s.f. - diminuare a circulaţiei sângelui într-o anumită regiune a corpului (<fr. ischémie)
isterie s.f. - boală nervoasă manifestată prin tulburări ale sensibilităţii, convulsii etc. (<fr. hystérie)
J
jejun s.n. - parte a intestinului subţire între duoden şi intestinul gros (<fr. jéjunum)
L
lactază s.f. - enzimă care transformă lactoza în glucoză şi galactoză (<fr. lactase)
laparoscopie s.f. - examinare a cavităţii abdominale (<fr. laparoscopie)
laparotomie s.f. - deschidere operatorie a abdomenului (<fr. laparotomie)
laringe s.n. - partea superioară a traheii (<fr. laringe)
laringită s.f. - inflamaţie a laringelui (<fr. laryngite)
laringologie s.f. - studiul laringelui şi afecţiunilor lui (<fr. laryngologie)
laringoscopie s.f. - examinare a laringelui (<fr. laryngoscopie)
laringotomie s.f. - deschidere operatorie a laringelui (<fr. laryngotomie)
leucemie s.f. - boală gravă cauzată de înmulţirea anormală a leucocitelor (<fr. leucémie)
leucocită s.f. - globulă albă (<fr. leucocyte)
leucom s.n. - formare a unor pete albe pe cornee (<fr. leucome)
limfadenom s.n. - tumoare a ganglionilor limfatici (<fr. limphadenome)
limfangită s.f. - inflamaţie a vaselor limfatice (<fr. lymphangite)
limfatic, -ă adj. - referitor la limfă (<fr. lymphatique)
limfă s.f. - lichid incolor, conţinând plasmă şi leucocite (<fr. lymphe)
limfocit s.n. - leucocită din limfă (<fr. lymphocite)
lipază s.f. - enzimă care descompune lipidele (<fr. lipase)
lipom s.m. - tumoare benignă de ţesut adipos (<fr. lipome)
liposarcom s.n. - tumoare malignă a ţesutului gras (<fr. liposarcome)
lipotimie s.f. - leşin (<fr. lypothimie)
litiază s.f. - formarea de calculi în anumite organe (<fr. lithiase)
logopedie s.f. - studiu pedagogic al posibilităţilor de înlăturare a tulburărilor în dezvoltarea vorbirii (<fr. logopédie)
lumen s.n. - spaţiu în interiorul unui organ cavitar (lat. lumen
M
macrocefal, -ă adj. - cu capul mare (<fr. macrocéphale)
maladie s.f. - boală. (<fr. maladie)
maladiv, -ă adj. - bolnăvicios (<fr. maladif)
malformaţie s.f. - viciu de conformaţie congenitală (<fr. malformation)
malign, -ă adj. (despre boli, tumori) grav, periculos (<lat. malignus)
maltază s.f. - enzimă care transformă maltoza în glucoză (<fr. maltase)
mastită s.f. - inflamaţie a mamelei (<fr. mastite)
mastoidă s.f. - proeminenţă a osului temporal, după ureche (<fr. mastoide)
mastoidită s.f. - inflamaţie a mastoidiei (<fr. mastoidite)
mecanoterapie s.f. - tratament cu ajutorul unor mijloace mecanice (<fr. mécanothérapie)
medic s.m. - persoană care profesează medicina; doctor (<lat. medicus)
medicament s.n. - substanţă pentru prevenirea sau vindecarea bolilor (<fr. médicament)
medicaţie s.f. - tratament (<fr. médication)
medicină s.f. - studiul prevenirii şi vindecării bolilor (<lat. medicina)
melanină s.f. - pigment brun-închis din piele, păr etc. (<fr. mélanine)
melanom s.n. - tumoare neagră malignă, a pielii (<fr. mélanome)
meloterapie s.f. - tratament medical prin muzică (<fr. mélothérapie)
meninge s.n. - fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul ţi măduva spinării (<fr. méninge)
meningită s.f. - inflamaţie a meningelor (<fr. méningite)
metabolism s.n. - totalitatea proceselor nutritive de asimilaţie şi dezasimilaţie care se produc în organismele vii
(<fr. métabolisme)
metapsihică s.f. - parapsihologie (<fr. métapsihique)
metastază s.f. - localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanţă a unei tumori
maligne (<fr. métastaze)
metatars s.n. - schelet al părţii de mijloc a labei piciorului (<fr. tatarse)
meteorism s.n. - balonare a abdomenului (<fr. météorisme)
mezencefal s.n. - creierul mijlociu (<fr. mésencéphale)
mezenter s.n. - îndoitură a peritoneului care fixează organele digestive de peretele posterior al abdomenului (<fr.
mésentere)
mezoderm s.n. - foiţă a embrionului între ectoderm şi endoderm (<fr. mésoderme)
mialgie s.f. - durere musculară (<fr. myalgie)
miatrofie s.f. - atrofie musculară (<fr. myatrophie)
micoză s.f. - boală provocată de ciuperci (<fr. mycose)
microb s.m. - microorganism unicelular (<fr. microbe)
microbiologie s.f. - studiul microorganismelor (<fr. microbiologie)
microcefal, -ă adj. - cu capul mic (<fr. microcéphale)
microradiografie s.f. - radiografie pe un microfilm (<fr. microradiographie)
micţiune s.f. - urinare (<fr. miction)
midriază s.f. - dilataţie a pupilelor (<fr. mydriase)
mielină s.f. - substanţă moale care formează teaca nervilor (<fr. myéline)
mielom s.n. - tumoare a măduvei osoase (<fr. myélome)
miocard s.n. - muşchiul inimii (<fr. myocarde)
miocardită s.f. - inflamaţie a miocardului (<fr. myocardite)
miogen s.n. - proteină din ţesutul muscular (<fr. myogene)
miograf s.n. - aparat care înregistrează contracţiile musculare (<fr. myographe)
miologie s.f. - studiul muşchilor (<fr. myologie)
miopie s.f. - imposibilitatea de a distinge clar obiectele depărtate (<fr. myopie)
miotomie s.f. - incizie în muşchi (<fr. myotomie)
miozită s.f. - inflamaţie a ţesutului muscular (<fr. myosite)
mitocondrie s.f. - organit prezent în mare număr în citoplasmă (<fr. mithocondrie)
mitoză s.f. - diviziune celulară în care se menţine acelaşi număr de cromozomi; cariochineză (<fr. mitose)
monoplegie s.f. - paralizie a unui singur membru (<fr. monoplégie)
monoploid, -ă adj. - (despre celule) cu un singur set de cromozomi (<fr. monoploide)
morbiditate s.f. - (stare de) boală (<fr. morbidité)
motilitate s.f. - proprietate a anumitor organe de a efectua mişcări (<fr. motilité)
musculatură s.f. - totalitatea muşchilor corpului (<fr. musculature)
muzicoterapie s.f. - tratament medical prin audiţii muzicale (<fr. musicothérapie)
N
nanism s.n. - creştere insuficientă în înălţime (<fr. nanisme)
nanomelie s.f. - scurtare a unuia sau mai multor membre (<fr. nanomélie)
natalitate s.f. - frecvenţa naşterilor în cadrul unei populaţii, într-o perioadă dată (<fr. natalité)
necroză s.f. - mortificare a celulelor şi ţesuturilor (<fr. nécrose)
nefrită s.f. - inflamaţie a rinichilor (<fr. néfrite)
nefropatie s.f. - boală de rinichi (<fr. néphropathie)
nefrotomie s.f. - incizie a rinichiului (<fr. néphrotomie)
nefroză s.f. - leziune degenerativă a rinichiului (<fr. néphrose)
neoformaţie s.f. - 1. formare de ţesut nou. 2. tumoare (<fr. néoformation)
neolamarksism s.m. - orientare în biologie care explică evoluţia ca rezultat al activităţii fiziologice a organismului
(<fr. néo-lamarksisme)
neoplasm s.n. - tumoare malignă, caracterizată prin invazia ţesuturilor învecinate (<fr. néoplasme)
neoplazie s.f. - formare a unui ţesut nou, a unei tumori (<fr. néoplasie)
nerv s.m. - formaţie anatomică cu aspect fibros, care leagă sistemul nervos central cu restul organismului
nervaţie s.f. - dispunere a nervilor (<fr. nervation)
neurastenie s.f. - nevroză astenică (<fr. neurasthénie)
neurochirurgie s.f. - chirurgie a sistemului nervos (<fr. neurochirurgie)
neurofiziologie s.f. - fiziologie a sistemului nervos (<fr. neurophysiologie)
neurologie s.f. - studiul sistemului nervos (<neurologie)
neuron s.m. - celulă nervoasă (<fr. neurone)
neuropatologie s.f. - studiul bolilor sistemului nervos (<fr. neuropathologie)
neuroplegie s.f. - scădere a tonusului sistemului nervos (<fr. neuropathologie)
nevralgie s.f. - durere pe traiectul unui nerv (<fr. névralgie)
nevrectomie s.f. - rezecţie a unui nerv (<fr. névrectomie)
nevrită s.f. - inflaţie a unui nerv (<fr. névrite)
nevroglie s.f. - ţesut conjunctiv între neuroni (<fr. névroglie)
nevroză s.f. - boală manifestată prin tulburări psihice (<fr. névrose)
nictofobie s.f. - teamă patologică de întuneric (<fr. nyctophobie)
nidaţie s.f. - fixare a oului fecundat în mucoasa uterină (<fr. nidation)
nodozitate s.f. - formaţie accidentală sau patologică pe un organism (<fr. nodosité)
normoblast s.n. - globulă roşie nucleată (<fr. normoblaste)
normocit s.n. - globulă roşie adultă (<fr. normocyte)
nosologie s.f. - studiul bolilor (<fr. nosologie)
O
obstetrică s.f. - practica medicală a naşterilor (<fr. obstétrique)
odontalgie s.f. - durere de dinţi (<fr. odontalgie)
odontologie s.f. - studiul bolilor dinţilor (<fr. odontologie)
oftalmie s.f. - afecţiune inflamatorie a ochiului (<fr. ophtalmie)
oftalmologie s.f. - studiul fiziologiei ţi patologiei ochiului (<fr. ophtalmologie)
oftalmetru s.n. - instrument pentru măsurarea razelor de curbură a corneei (<fr. ophtalmétre)
oligofrenie s.f. - dezvoltare insuficientă a facultăţilor psihice (<fr. oligophrénie)
ombilic s.n. - organ abdominal prin care fătul este legat de corpul mamei (<fr. ombilic)
omfalectomie s.f. - ablaţiune a ombilicului (<fr. omphalectomie)
omoplat s.m. - osul umărului; scapulă (<fr. omoplate)
oncogen, -ă adj. - cangerigen (<fr. oncogene)
oncologie s.f. - studiul şi tratamentul cancerului; cancerologie (it. oncologia)
ontogeneză s.f. - dezvoltare a individului, de la oul fecundat până la stadiul de adult; ontogenie (<fr. ontogénese)
ontogenie s.f. - ontogeneză (<fr. ontogénie)
ontologie s.f. - teoria existenţei (<fr. ontologie)
oogamie s.f. - fuziune a unui gamet femel cu unul mascul (<fr. oogamie)
oogeneză s.f. - formare a oocitului în ovar; ovogeneză (<fr. oogénese)
operatoriu adj. - chirurgical (<fr. opératoire)
opoterapie s.f. - tratament cu extracte de organe sau de glande endocrine; organoterapie (<fr. opothérapie)
orbicular adj. - circular; muşchi ~ = muşchi circular plasat în jurul pleoapelor şi buzelor (<fr. orbiculaire)
oreion s.n. - parotidită (<fr. oreillon)
organiogeneză s.f. - formare a organelor în timpul dezvoltării individuale a organismelor (<fr. organogenese)
organolepatic, -ă adj. - bazat pe simţuri (<fr. organolépatique)
organoterapie s.f. - opoterapie (<fr. organothérapie)
ortopedie s.f. - chirurgie a deformaţiilor osoase (<fr. orthopédie)
oseină s.f. - proteină din oase (<fr. osséine)
osteită s.f. - inflamaţie a ţesutului osos (<fr. ostéite)
osteoartrită s.f. - inflamaţie a unui os şi a articulaţieie sale (<fr. ostéeo-arthrite)
osteoblast s.n. - celulă osoasă tânără (<fr. ostéoblaste)
osteocit s.n. - celulă osoasă matură (<fr. ostéocyte)
osteofit s.n. - proliferare anormală a ţesutului osos (<fr. ostéophyte)
osteologie s.f. - studiul oaselor (<fr. ostéologie)
osteom s.m. - tumoare a ţesutului osos (<fr. ostéome)
osteomielită s.f. - inflamaţie a măduvei oaselor (<fr. ostéomyélite)
osteopatie s.f. - boală a oaselor (<fr. ostéopathie)
osteoplastie s.f. - restaurare operatorie a unui os (<fr. ostéoplastie)
osteosarcom s.n. - tumoare malignă a oaselor (<fr. ostéosarcome)
osteotomie s.f. - rezecţie a unui os bolnav (<fr. ostéotomie)
osteoză s.f. - boală a oaselor de natură distrofică (<fr. ostéose)
otalgie s.f. - durere a urechii (<fr. otalgie)
otită s.f. - inflamaţie a urechii (<fr. otite)
otolit s.n. - corpuscul calcaros din labirintul urechii (<fr. otolithe)
otoree s.f. - scurgere de puroi din ureche (<fr. otorrhée)
otorinolaringologie s.f. - studiul afecţiunilor urechii, nasului şi laringelui (<fr. oto-rhino-laryngologie)
otoscleroză s.f. - scleroză a timpanului (<fr. otosclérose)
otoscop s.n. - instrument pentru examinarea canalului auditiv şi a timpanului (<fr. otoscope)
ovariectomie s.f. - ablaţiune a ovarului (<fr. ovariectomie)
ovarită s.f. - inflamaţie a ovarelor (<fr. ovarite)
ovogeneză s.f. - oogeneză (<fr. ovogenese)
ovul s.n. - gamet femel produs de ovar (<fr. ovule)
ovulaţie s.f. - eliminare periodică a ovulului matur (<fr. ovulation)
oxigenoterapie s.f. - tratament prin inhalaţii de oxigen (<fr. oxygénothérapie)
ozonoterapie s.f. - tratament medical cu un amestec de oxigen şi ozon (<fr. ozonothérapie)
P
pacient, -ă s.m.f. - bolnav în tratamentul unui medic (<lat. paciens)
pahipleurită s.f. - îngroşare inflamatorie a pleurei (<fr. pachypleurite)
paliativ s.n. - medicament cu eficacitate de moment (<fr. palliatif)
palpitaţie s.f. - bătaie înteţită, mai rapidă a inimii (<fr. palpitation)
panaceu s.n. - medicament considerat remediu universal (<fr. panacée)
panariţiu s.n. - infecţie în jurul unghiilor (<lat. panaricium)
pancreas s.n. - glandă, între ficat şi splină, cu secreţie externă şi hormonală (<fr. pancréas)
pancreatită s.f. - inflamaţie a pancreasului (<fr. pancréatite)
papilă s.f. - mică proeminenţă a pielii, a unor mucoase (<fr. papille)
papilom s.m. - tumoare benignă pe piele şi pe mucoase (<fr. papillome)
papulă s.f. - băşicuţă roşie pe piele (<fr. papule)
paracuzie s.f. - hipersensibilitate auditivă (<fr. paracousie)
paralizie s.f. - pierdere, totală sau parţială, a mobilităţii şi sensibilităţii corpului (<fr. paralysie)
paranoia s.f. - boală psihică manifestată prin idei delirante fixe, prin mania persecuţiei, a grandorii, prin
neîncredere etc. (<fr. paranoia)
paraplegie s.f. - paralizie a ambelor picioare (<fr. paraplégie)
parapsihologie s.f. - studiul fenomenelor psihice ce par a nu avea o explicaţie ştiinţifică; metapsihică (<fr.
parapsychologie)
paratiroidă s.f. - glandă endocrină situată înapoia tiroidei (<fr. parathyroide)
parazitoză s.f. - boală provocată de paraziţi (<fr. parasitose)
parenchin s.n. - ţesut spongios, bogat în vase sangvine (<fr. parenchyme)
pareză s.f. - paralizie uşoară (germ. Parese)
parietal, -ă adj. - referitor la peretele unui os; os ~ (şi s.n.) os pereche care formează partea de mijloc a cutiei
craniene (<fr. pariétal)
paradontită s.f. - inflamaţie a paradonţiului (<fr. paradontite)
paradontoză s.f. - proces patologic al paradonţiului, constând în retragerea gingiilor (<fr. pradontose)
paradonţiu s.n. - ţesuturile în care sunt fixaţi dinţii (<germ. Paradontium)
parotidă s.f. - glandă salivară situată sub ureche (<fr. parotide)
parotidită s.f. - inflamaţie a parotidelor; oreion (<fr. parotidite)
patoden, -ă adj. - care cauzează boli (<fr. pathogene)
patogenie s.f. - studiu al mecanismului apariţiei bolilor (<fr. pathogenie)
patologic, -ă adj. - morbid, anormal (<fr. pathologique)
patologie s.f. - studiu al simptomelor bolilor (<fr. pathologie)
pelagră s.f. - boală datorată lipsei de vitamine, care se manifestă prin plăgi pe corp, tulburări gastrice şi psihice
(<fr. pellagre)
pepsină s.f. - enzimă a sucului gastric, cu rol important în digestie (<fr. pepsine)
periartrită s.f. - inflamaţie a ţesuturilor din jurul unei articulaţii (<fr. périarthrite)
pericard s.n. - înveliş extern al inimii (<fr. péricarde)
pericardită s.f. - inflamaţie a pericardului (<fr. péricardite)
perineu s.n. - porţiune dintre anus şi organele genitale (<fr. périnée)
periost s.n. - ţesut fibros care acoperă oasele (<fr. périoste)
periostită s.f. - inflamaţie a periostului (<fr. périostite)
peritoneu s.n. - membrană seroasă care căptuşeşte cavitatea abdominală (<lat. peritonaeum)
peritonită s.f. - inflamaţie a peritoneului (<fr. péritonite)
pielită s.f. - inflamaţie a mucoasei bazinetului şi a rinichilor (<fr. pyélite)
pielonefrită s.f. - infecţie a rinichiului şi a bazinetului (<fr. pyélonéphrite)
piemie s.f. - infecţie generală a organismului (<fr. pyhemie)
pigment s.m. - substanţă organică colorată (<fr. pigment)
pigmentaţie s.f. - pigmentare (<fr. pigmentation)
pilor s.m. - orificiu între stomac şi duoden (<fr. pylore)
piodermită s.f. - afecţiune purulentă a pielii (<fr. pyodermite)
piogen adj. - care produce puroi (<fr. pyogene)
pionefrită s.f. - nefrită purulentă (<fr. pyonéphrite)
pioree s.f. - scurgere de puroi (<fr. pyorrhée)
pirofobie s.f. - teamă patologică de foc (fr. pyrophobie)
piromanie s.f. - tendinţa patologică de a da foc (<fr. pyromanie)
plantă s.f. - talpă (<lat. planta)
plasma s.f. - lichid intercelular în sânge şi limfă (<fr. plasma)
plastidă s.f. - organit din citoplasmă (<germ. Plastide)
pleură s.f. - membrană seroasă a plămânului (<it. pleura)
pleurectomie s.f. - rezecţie parţială a pleurei (<fr. pleurectomie)
pleurezie s.f. - inflamaţie a pleurei (cu lichid) (<fr. pleurésie)
pleurită s.f. - pleurezie (seacă) (<fr. pleurite)
plex s.n. - reţea din fibre nervoase sau vase de sânge (<lat. plexus)
plomba v.t. - a astupa cu o plombă o carie dentară (<fr. plomber)
plomba s.f. - astupare a unei carii dentare; materialul folosit (<germ. Plombe)
pneumatoză s.f. - acumulare de gaze]în cavităţile organismului (<fr. pneumatose)
pneumococ s.m. - bacilul pneumoniei (<fr. pneumocoque)
pneumoconioză s.f. - afecţiune pulmonară provocată de inhalarea prafului de cărbune (<fr. pneumoconiese)
pneumograf s.n. - aparat care înregistrează mişcările respiratorii (<fr. pneumographe)
pneumonie s.f. - inflamaţie a plămânului, cauzată de pneumococ (<fr. pneumonie)
poliartrită s.f. - inflamaţie a mai multor articulaţii (<fr. polyarthrite)
policlinică s.f. - unitate medicală de consultaţii şi tratament ambulatoriu (<fr. policlinique)
polidipsie s.f. - sete excesivă (<fr. polydipsie)
polinevrită s.f. - inflamaţie a mai multor nervi (<fr. polynévrite)
polinoză s.f. - criză alergică datorată polenului (<fr. pollinose)
poliomielită s.f. - inflamaţie a substanţei cenuşii a măduvei spinării; paralizie infantilă (<fr. poliomyélite)
polip s.m. - excrescenţă cărnoasă pe o mucoasă (<fr. polype)
poliploid, -ă adj. - cu un număr de cromozomi de peste două ori mai mare decât în faza haploidă (<fr. polyploide)
poliurie s.f. - secreţie excesivă de urină (<fr. polyurie)
posologie s.f. - studiu al dozării medicamentelor (<fr. posologie)
poţiune s.f. - medicament lichid (<fr. potion)
premolar s.m. - dinte între canini şi molari (<fr. prémolaire)
prenatal, -ă adj. - anterior naşterii (<fr. prénatal)
preoperatoriu, -le adj. - care precede o operaţie (<fr. préopératoire)
profilactic, -ă adj. - preventiv (<fr. prophylactique)
profilaxie s.f. - ansamblu de măsuri medico-sanitare pentru prevenirea bolilor contagioase (<fr. prophylaxie)
prognat, -ă adj. - cu maxilarele proeminente (<fr. prognathe)
prolaps s.n. - cădere sau ieşire anormală a unui organ din cavitatea în care se găseşte (<fr. prolapsus)
prostată s.f. - glandă endocrină la baza uretrei (<fr. prostate)
prostatită s.f. - inflamaţie a prostatei (<fr. prostatite)
proteic, -ă adj. - referitor la proteine (<fr. protéique)
proteină s.f. - substanţă organică, cu rol important în celula vie, rezultând prin polimerizarea unui mare număr de
aminoacizi (<fr. protéine)
proteză s.f. - aparat, piesă care înlocuieşte un membru sau organ al corpului (<fr. prothese)
protoplasmă s.f. - substanţă albuminoidă, baza oricărei celule vii (<fr. protoplasme)
prurigo s.n. - dermatoză alergică, caracterizată prin erupţii însoţite de prurit (<fr. prurigo)
prurit s.n. - mâncărime intensă a pielii (<fr.prurit)
pseudoartroză s.f. - articulaţie anormală, la nivelul unei fracturi neconsolidate (<fr. pseudoarthrose)
psihanaliză s.f. - 1. investigaţie psihologică având drept scop a aduce în conştiinţă sentimente obscure sau
refulate 2. metodă psihoterapică bazată pe această investigaţie (<fr. psychanalyse)
psihastenie s.f. - nevroză manifestată prin nehotărâre, obsesii şi fobii (<fr. psychasthénie)
psihiatrie s.f. - studiul şi tratamentul bolilor psihice (<fr. psychiatrie)
psihic, -ă s.n. - totalitatea fenomenelor şi proceselor cognitive, afective şi voliţionale; suflet (<fr. psichyque)
psihofizică s.f. - studiul raporturilor dintre fenomenele psihice şi fizice (<fr. psychophysique)
psihofiziologie s.f. - studiul proceselor psihologice în raport cu cele fiziologice (<fr. psychophysiologie)
psihologie s.f. - 1. studiul ştiinţific al psihicului 2. structura psihică a unui individ, a unei colectivităţi (<fr.
psychologie)
psihomotor, -oare adj. - referitor la mişcări care implică activitatea nervoasă superioară (<fr. psychomoteur)
psihopatie s.f. - boală mintală (<fr. psychopathie)
psihopatologie s.f. - studiul aspectelor patologice ale activităţii psihice (<fr. psychopathologie
psihoterapie s.f. - tratament bazat pe influenţarea psihicului (prin hipnoză, sugestie etc.) (<fr. psychothérapie)
psihotrop, -ă adj., s.n. - (medicament) care acţionează asupra psihicului (<fr. psychotrope)
psihoză s.f. - 1. stare de spirit bolnăvicioasă caracterizată printr-o surescitare nervoasă provocată de cauze de
origine socială 2. obsesie (<fr. psychose)
psoriazis s.n. - boală de piele caracterizată prin pete roşii acoperite de mici coji uscate (însoţite de prurit) (<fr.
psoriasis)
ptialină s.f. - enzimă din salivă (<fr. ptyaline)
ptoză s.f. - deplasare în jos a unui organ, datorită slăbirii muşchilor sau ligamentelor (<fr. ptôse)
puerperală adj. - febră ~ = boală infecţioasă a lăuzelor (<fr. puerpéral)
pulmonar, -ă adj. - al plămânilor (<fr. pulmonaire)
pulpită s.f. - inflamaţie a pulpei dentare (<fr. pulpite)
pupilă s.f. - orificiu central al irisului ocular (<fr. pupille)
purulent, -ă adj. - (despre răni) care puroiază (<fr. purulent)
puseu s.n. - acces al unei boli (<fr. poussée)
pustulă s.f. - veziculă purulentă pe piele (<fr. pustule)
R
rabie s.f. - turbare (<lat. rabies)
radiografie s.f. - fotografiere pe film fotografic, cu ajutorul razelor “X”, a imaginii unui corp opac; imaginea însăşi
(<fr. radiographie)
radioscopie s.f. - examinare pe un ecran fluorescent a unui organ cu ajutorul radiaţiilor “X” (<fr. radioscopie)
radioterapie s.f. - tratament cu radiaţii “X” (<fr. radiothérapie)
radiumterapie s.f. - tratament cu radiaţii de radiu (<fr. radiumthérapie)
rahianestezie s.f. - anestezie parţială prin injecţie în canalul rahidian (<fr. rachianesthésie)
rahidian, -ă adj. - al coloanei vertebrale (<fr. rachidien)
rahitism s.n. - boală (la copii) caracterizată prin deformaţii ale oaselor, datorită calcifierii insuficiente (<fr.
rachitisme)
ramolisment s.n. - ramolire; decrepitudine; senilitate (<fr. ramolissment)
recidivă s.f. - reapariţie a unei boli (<fr. recidive)
rect s.n. - partea ultimă a intestinului gros (<lat. rectum)
reflex, -ă adj. - reacţie adecvată a organismului faţă de un excitant, fără intervenţia voinţei (<fr. réflexe)
regurgita vi. - a-i reveni cuiva în gură alimentele din stomac şi esofag (<fr. régurgiter)
renal, -ă adj. - al rinichilor (<fr. rénal)
resorbţie s.f. - dispariţie lentă a unui lichid, ţesut sau organ prin absorbţia lui treptată în ţesuturile vecine (<fr.
résorption)
retină s.f. - membrană inferioară a ochiului, pe care se formează imaginea (<fr. rétine)
reumatism s.n. - boală caracterizată prin dureri în muşchi sau în articulaţii (<germ. Rheumatismus)
reumatologie s.f. - studiul afecţiunilor reumatice (<germ. Rheumatologie)
revulsiv, -ă adj., s.n. - (medicament) care provoacă revulsie (<fr. révulsif)
rezecţie s.f. - înlăturare totală sau parţială a unui organ sau ţesut (<fr. résection)
rinalgie s.f. - durere de nas (<fr. rhinalgie)
rinologie s.f. - studiul bolilor nasului (<fr. rhinologie)
rinoplastie s.f. - refacere operatorie a unui nas mutilat (<fr. rhinoplastie)
rinoscopie s.f. - examinare a foselor nazale (<fr. rhinoscopie)
roentgen (röntgen) s.m. - unitate de măsură a dozelor de radiaţie "X" (<fr. röntgen)
S
sacrum s.n. - os triunghiular la partea inferioară a coloanei vertebrale (<lat. sacrum)
sadism s.n. - plăcere patologică de a chinui; cruzime (<fr. sadisme)
salivar, -ă adj. - referitor la salivă; glande ~ = glande, sub limbă, care secretă salivă (<fr. salivaire)
salivaţie s.f. - secreţie abundentă de salivă (<fr. salivation)
salivă s.f. - lichid secretat de glandele salivare (<fr. salive)
sangvin, -ă adj. - referitor la sânge: prin care circulă sângele (<fr. sanguin)
sanitar, -ă adj. - refritor la sănătate (<fr. sanitaire)
sarcom s.n. - tumoare malignă, conjunctivă (<fr. sarcome)
saturnism s.n. - intoxicaţie cronică cu plumb (<fr. saturnisme)
saţietate s.f. - saturaţie (<fr. satiété)
schizofrenie s.f. - boală psihică gravă caracterizată prin alterarea spiritului, idei delirante şi halucinaţii (<fr.
schizophrénie)
sciatic, -ă - 1. adj. - nerv ~ = nerv rahidian care inervează partea de jos a corpului 2. s.f. - nevralgie pe traiectul
nervului sciatic (<fr. sciatique)
scizură s.f. - fisură pe suprafaţa unor organe (<fr. scisure)
scleră s.f. - tunică solidă a globului ocular (<germ. Sklera)
sclerenchim s.n. - ţesut vegetal de susţinere (<fr. sclérenchyme)
sclerodermie s.f. - întărire şi îngroşare a pielii (<fr. sclérodermie)
sceros, -oasă adj. - (despre ţesuturi) îngroşat; fibros (<fr. scléreaux)
sclerotică s.f. - membrană albă, opacă a ochiului (<fr. sclérotique)
scleroză s.f. - întărire a unui ţesut organic (<fr. sclérose)
scolioză s.f. - deviaţie laterală a coloanei vertebrale (<fr. scoliose)
scorbut s.n. - boală datorată lipsei de vitamină C, caracterizată prin anemie, căderea dinţilor etc. (<fr. scorbut)
scrofuloză s.f. - tuberculoză a ganglionilor limfatici de la gât (<germ. Skrofulose)
sebum s.n. - secreţie grasă a glandelor sebacee (<lat. sebum)
semiologie s.f. - studiul simptomelor bolilor (<fr. sémilogie)
septicemie s.f. - infecţie generalizată a sângelui (<fr. sépticémie)
serologie s.f. - studiul serurilor (<fr. sérologie)
seroterapie s.f. - tratament prin seruri (<fr. sérothérapie)
sexologie s.f. - studiu ştiinţific al sexualităţii (<fr. sexologie)
sfincter s.n. - muşchi inelar care închide un orificiu (<fr. sphincter)
sialagog, -ă adj., s.n. (substanţă) care provoacă salivaţie (<fr. sialagogue)
sialoree s.f. - salivaţie abundentă (<fr. sialorhée)
sideroză s.f. - pneumoconioză cauzată de pulberi de fier (<fr. sidérose)
simfiză s.f. - articulaţie puţin mobilă (<fr. symphyse)
simptom s.n. - manifestare a unei boli; indiciu (<fr. symptome)
simptomatologie s.f. - totalitatea simptomelor unei boli (<fr. symptomatologie)
sinartroză s.f. - articulaţie fixă între două oase (<fr. synarthrose)
sinistrocardie s.f. - deplasare a inimii spre stânga (<fr. sinistrocardie)
sinus s.n. - cavitate a unui os cranian (<lat. sinus)
sinuzită s.f. - inflamaţie a unui sinus (<fr. sinusite)
sistolă s.f. - contracţie ritmică a inimii (fr. systole)
somatologie s.f. - studiul anatomic şi fiziologic al corpului vieţuitoarelor (<fr. somatologie)
somnifer, -ă adj., s.n. - (medicament) care provoacă somn; narcotic, soporific (<fr. somnifere)
spasm s.n. - contracţie bruscă, involuntară, a unui muşchi (<fr. spasme)
spasmotic, -ă adj., s.n. - (medicament) care combate spasmele (<fr. spasmolithique)
spermatogeneză s.f. - formare a spermatozoizilor (<fr. spermatogénese)
spermatozoid s.m. - gamet mascul (<fr. spermatozoide)
splenită s.f. - inflamaţie a splinei (<fr. splénite)
spondilită s.f. - inflamaţie a vertebrelor (<fr. spondylite)
spondiloză s.f. - afecţiunea reumatică a vertebrelor (<fr. spondylose)
steatoză s.f. - degenerescenţă a unui ţesut, cauzată de un exces de grăsime (<fr. stéatose)
stenoză s.f. - îngustare a unui canal sau orificiu (<fr. sténose)
stern s.n. - os al pieptului (<lat. sternum)
stetoscop s.n. - instrument pentru a asculta unele organe interne (inima, plămânii) (<fr. stéthoscope)
stomatită s.f. - inflamaţie a mucoasei bucale (<fr. stomatite)
stomatologie s.f. - studiul bolilor cavităţii bucale şi ale dinţilor (<fr. stomatologie)
strabism s.n. - deviaţie a axei vizuale a unui ochi, care provoacă privirea încrucişată (<fr. strabisme)
subconştient s.n. - totalitatea fenomenelor psihice care se desfăşoară în afara conştiinţei (<fr. subconscient)
subcortical, -ă adj. - sub scoarţa cerebrală (<fr. sous-cortical)
subcutanat, -ă adj. - sub piele (<fr. sous-cutané)
sublingual, -ă adj. - sub limbă (<fr. sublingual)
sudaţie s.f. - transpiraţie abundentă, în scop curativ (<fr. sudation)
sudoripar, -ă adj. - care secretă transpiraţia (<fr. sudoripare)
sutură s.f. - 1. cusătură a bazelor unei răni. 2. articulaţie fixă a oaselor craniului (<fr. suture)
T
tabletă s.n. - preparat farmaceutic în formă de disc mic; comprimat, pastilă, pilulă (<fr. tablette)
tahicardie s.f. - accelerare a ritmului cardiac (<fr. tachycardie)
talamus s.n. - parte a encefalului, la baza creierului (<fr. thalamus)
talasofobie s.f. - teamă patologică de mare (<fr. thalassophobie)
talasoterapie s.f. - tratament prin băi şi aer de mare (<fr. thalassothérapie)
tanatofobie s.f. - teamă patologică de moarte (<fr. thanatophobie)
tars s.n. - 1. partea posterioară a labei piciorului. 2. schelet cartilaginos al pleoapelor (<fr. tarse)
telepatie s.f. - transmitere a gândurilor la distanţă (<fr. télépathie)
tenosinovită s.f. - inflamaţie a tecilor conjunctive care învelesc un tendon (<fr. ténosynovite)
tenotomie s.f. - secţionare a unui tendon (<fr. ténotomie)
terapeutică s.f. - studiul tratamentului bolilor; terapie (<fr. thérapeutique)
terapie s.f. - terapeutică. (<fr. thérapie)
teratogen, -ă s.n. - care produce malformaţii (<fr. tératogene)
teratologie s.f. - ştiinţă despre malformaţii la plante şi animale (<fr. tératologie)
tibia s.f. - os lung şi gros din scheletul gambei (<lat. tibia)
tiflită s.f. - inflamaţie a cecului (<fr. typhlite)
tiflologie s.f. - studiul deficienţelor senzoriale vizuale (<fr. typhlologie)
tiroid, -ă adj. - 1. al tiroidei 2. glandă ~ă = (şi s.f.) glandă endocrină, din partea anterioară a laringelui (<fr.
thyroide)
tiroidită s.f. - inflamaţie a tiroidei (<fr. thyroidite)
tisular, ă adj. - al ţesuturilor (<fr. tissulaire)
tomografie s.f. - radiografie ce permite obţinerea de imagini dintr-un singur plan de profunzime (< fr.
tomographie)
tonus s.n. - 1. contracţie uşoară şi permanentă a muşchilor 2. fig. energie, vigoare (<lat.tonus)
tranchilizant, -ă adj., s.n. - (medicament) care linişteşte (<fr. tranquillisant)
transă s.f. - stare în care se află cel supus hipnozei (<fr. transe)
transfuzie s.f. - introducere în venele unui bolnav a unei cantităţi de sânge sau de plasmă sangvină (<fr.
transfusion)
transplant s.n. - ţesut, organ transplantat (<engl., fr. transplant)
transplanta vt. - a frega un organ, un ţesut (<fr. transplanter)
transsudat s.f. - lichid eliminat prin transpiraţie (<fr. transsudat)
transsudaţie s.f. - trecere a plasmei din sânge în ţesuturi, prin pereţii vaselor mici (<fr. transsudation)
tratament s.n. - 1. atitudine, comportare faţă de cineva 2. îngrijire medicală (<it. trattamento)
traumatism s.n. - ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate de o violenţă exterioară; traumă (<fr.
traumatisme)
traumă s.f. - traumatism (<it. trauma)
trepan s.n. - instrument chirurgical, ca un sfredel, pentru trepanatii (<fr. trépan)
trepanaţie s.f. - deschidere a cutiei craniene (<fr. trépanation)
triceps s.m. - muşchi cu trei ligamente la un capăt (<fr. triceps)
tricofiţie s.f. - boală de piele contagioasă, provocată de o ciupercă parazită şi caracterizată prin căderea părului
(<fr. tricophytie)
trigemen adj. - nerv ~ = pereche de nervi cranieni care inervează o parte a pielii şi a muşchilor feţei (lat.
trigeminus)
tripsină s.f. - enzimă secretată de pancreas, care descompune proteinele în aminoacizi (<fr. trypsine)
tripsinogen s.n. - formă inactivă a tripsinei (<fr. tripsinogene)
trombocit s.n. - celulă sangvină cu rol important în coagularea sângelui (<fr. thrombicyte)
tromboflebită s.f. - inflamaţie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de sânge (<fr. trombophlébite)
trombopoieză s.f. - proces de formare a trombocitelor (<fr. trombopoiese)
tromboză s.f. - obturaţie a unei artere ori vene printr-un cheag de sânge (<fr. thrombose)
trompă s.f. - canal prin care se elimină celulele sexuale formate de ovar (<fr. trompe)
tubaj s.n. - introducere în stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc în scop explorator
ori terapeutic (<fr. tubage)
tuberculostatic, -ă adj., s.n. (medicament) care împiedică înmulţirea bacilului tuberculozei (<fr. tuberculostatique)
tuberculoză s.f. - boală infecţioasă, cauzată de bacilul Koch, care afectează diverse organe (<fr. tuberculose)
tumefacţie s.n. - umflătură provocată de tulburări ale circulaţiei sângelui (<fr. tuméfaction)
tumefia vr. - a prezenta o tumefacţie (<fr. tuméfier)
tumoare s.f. - excrescenţă patologică dintr-un ţesut de formaţie nouă, rezultat printr-o înmulţire anormală a
celulelor (<fr. tumeur)
tunică s.f. - membrană fibroasă care înveleşte unele organe (<fr. tunique)
tuşeu s.n. - palpare a unui organ (<fr. touché)
U
ulcer s.n. - leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are tendinţa să se întindă şi să supureze (<fr. ulcere)
ulceraţie s.f. - formare a unui ulcer; ulcerul însuşi (<fr. ulcération)
uree s.f. - compus organic, produs de degradare a proteinelor din organism (<fr. urée)
uremie s.f. - prezenţa ureei în sânge (<fr. urémie)
ureter s.n. - canal pereche ce leagă rinichii de vezica urinară (<fr. uretere)
uretră s.f. - canal prin care se scurge urina din vezică (<fr. uretre)
uretrită s.f. - inflamaţie a ureterei (<fr. urétrite)
V
vaccin s.n. - preparat biologic din viruşi atenuaţi, inoculat în organism în scop preventiv, împotriva bolilor
infecţioase (<fr. vaccin)
vacuolă s.f. - cavitate din citoplasmă, cu o soluţie apoasă (<fr. vacuole)
vag s.m. - nerv cranian cu rol important în funcţionarea aparatului respirator, circulator şi digestiv (<fr. vague)
vagotomie s.f. - secţionare chirurgicală a nervului vag (<fr. vagotomie)
varicelă s.f. - boală infectocontagioasă cu erupţie sub formă de băşicuţe (<fr. varicelle)
vascularizaţie s.f. - totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei structuri biologice (<fr.
vascularisation)
vasoconstricţie s.f. - strâmtare a vaselor sangvine (<fr. vaso-contriction)
vasodilataţie s.f. - dilatare a vaselor sangvine (<fr. vaso-dilatation)
veneric, -ă adj. - (despre boli) care afectează organele sexuale, transmiţându-se prin contact sexual (<germ.
venerisch)
venerologie s.f. - studiul bolilor venerice (<fr. vénérologie)
ventral, -ă adj. - din regiunea pântecelui (<fr. ventral)
ventricul s.n. - cavitate internă a unui organ (inimă, creier etc.). (<fr. ventricule)
vermifug, -ă adj., s.n. - (medicament) care distruge viermii intestinali (<fr. vermifuge)
vertebră s.f. - fiecare dintre oasele în formă de inel care constituie coloana vertebrală (<fr. vertebre)
vertex s.n. - creştetul capului (<fr. vertex)
vestibul s.n. - prima cavitate a urechii interne (<fr. vestibule)
vezicant, -ă adj., s.n. - (substanţă) care băşică pielea (<fr. vesicant)
vezică s.f. - organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid de excreţie (<lat. vesica)
veziculă s.f. - 1. vezică mică 2. băşicuţă plină de lichid care apare pe piele şi mucoase în diferite boli (<fr.
vésicule)
virologie s.f. - parte a microbiologiei care studiază virusurile (<fr. virologie)
viroză s.f. - boală infecţioasă provocată de un virus (<fr. virose)
viscere s.n. pl. - organele din cavităţile mari ale corpului (<fr. visceres)
visceral, -ă adj. - al viscerelor (<fr. visceral)
vitamină s.f. - compus organic complex, indispensabil organismului (<fr. vitamine)
vomitiv, -ă adj., s.n. (medicament) care provoacă vomitare (<fr. vomitif)
X
xantocromie s.f. - coloraţie în galben - verzui a pielii (<fr. xanthochromie)
xantom s.n. - tumoare benignă galbenă, conţinând colesterol (<xanthome)
xantopsie s.n. - tulburare a vederii, care face ca totul să pară galben (<fr. xanthopsie)
xerodermie s.f. - boală congenitală caracterizată prin uscarea şi descuamarea pielii (<fr. xérodermie)
xeroftalmie s.f. - opacifiere a corneei, provocată de lipsa vitamieni A (<fr. xérophtalmie)
Z
zaharină s.f. - compus organic solid, cristalizat, cu mare putere de îndulcire (<fr. saccharine)
zigomă s.f. - prelungirea osului temporal (<fr. zygoma)
zigot s.m. - celulă rezultată din unirea a doi gameţi (<fr. zygote)