HERPES SIMPLEX

          Herpesul este o boală infecţioasă, determinată de virusul herpetic, caracterizată prin persistenţa şi latenţa infecţiei, cu multiple reactivări, iar clinic prin manifestări variate, de la forme localizate în diferite ţesuturi şi organe, până la herpesul generalizat.

DIAGNOSTIC CLINIC

          Infecţia primară se produce frecvent la vârsta copilăriei şi este, în marea majoritate a cazurilor, o infecţie inaparentă. Dacă survine însă la nou-născut evoluţia este severă, sub forma de boală herpetică generalizată  (visceralizată) cu sfârşit letal. Herpesul recidivant reprezintă reacutizări ale unei infecţii latente care evoluează în prezenţa unui titru de anticorpi specifici. Reacutizările apar, de obicei, la acelaşi nivel şi sunt favorizate de variate condiţii: boli febrile (pneumonii, meningite bacteriene), tulburări digestive,  stress, insolaţie, ciclu menstrual (herpes catamenial).

         Tipul 1 de virus herpes simplex determină apariţia unor leziuni specifice situate  în jumătatea superioară a corpului în timp ce tipul 2 afectează jumătatea inferioară.

        Herpesul febril recidivant este mono sau pluriorificial şi se exprimă sub forma unui buchet de vezicule transparente situate pe fond eritematos, la joncţiunea cutaneo-mucoasă.

          Evoluţia herpetică traversează 3 stadii:

1. stadiul preeruptiv în care bolnavul acuză prurit, arsură sau senzaţie de tensiune la locul pe care va apare herpesul; durează câteva ore. 
2. stadiul eruptiv,  iniţial apare o pată eritematoasă, congestivă, pe care se reliefează curând elemente papuloase ce se transformă rapid în vezicule cu conţinut lichidian limpede, vezicule dispuse în buchet. Se poate însoţi de adenopatie regională. 
3. stadiul de cruste  apare după ulcerarea veziculelor.  În ziua 6-8,  crustele sunt superficiale, iar după îndepărtarea lor, la 7-10 zile de la debutul erupţiei, rămâne o maculă pigmentată.

            Aspectul clinic al herpesului cutanat poate diferi de cel clasic cu erupţie veziculoasă în buchet, fie prin oprirea în stadiu de maculă eritematoasă, fie prin generalizarea erupţiei (herpes generalizat care apare la persoane cu deficite imunitare). Se mai descrie şi herpes cutanat cu erupţie multiplă, asemănătoare zonei zoster, dar deosebită de aceasta prin depăşirea dermatoamelor.

            Gingivo-stomatita herpetică: erupţia apare la nivelul cavităţii bucale, pe mucoasa gingivală. Veziculele se ulcerează rapid, determină durere intensă, însoţită de hipersalivaţie, halenă fetidă, tulburări de masticaţie. Se însoţeşte de adenopatie cervicală. Frecvent leziunile se suprainfectează.

            Kerato-conjunctivita herpetică:  este o manifestare a infecţiei primare care debutează cu erupţie de vezicule în buchet pe conjunctiva palpebrală şi bulbară, şi sub forma unor leziuni ulcerative corneene care pot duce la opacifierea corneei şi pierderea vederii. Se însoţeşte de adenopatie preauriculară.

            Herpesul genital: este produs de tipul 2 de virus herpes simplex în marea majoritate a cazurilor. La femei infecţia se localizează, cel mai frecvent, pe colul uterin sau sub formă de vulvovaginită. La bărbat, veziculele apar pe gland sau prepuţ, mai rar la nivelul scrotului.

            Herpesul neonatal: este o infecţie generalizată, cel mai frecvent cu tipul 2 de virus, contractată de nou-născut în cursul travaliului, de la mama care prezintă un herpes genital (existenţa herpesului genital la gravidă este indicaţie de naştere prin operaţie cezariană).

     

TRATAMENT

           În herpesul localizat, profilaxia suprainfecţiei bacteriene a leziunii şi favorizarea formării crustei se face prin aplicaţii locale de rodilemid.

       În herpesul recidivant, rezultate promiţătoare s-au obţinut prin administrare de rodilemid i.m. 10 zile/lună, 3 luni consecutiv (cu rol imunomodulant, antiviral, antiinflamator), asociat sau nu cu acyclovir p.o. Rezultate controversate s-au obţinut prin vaccinare antiherpetică.

         În herpesul neonatal, encefalita sau hepatita herpetică, herpes ocular, se indică tratament antiviral cu acyclovir (zovirax) în microperfuzii sau p.o. (5x200 mg/zi la adult, timp de 5 zile). Acyclovirul inhibă replicarea virală, dar nu este eficient în eliminarea infecţiei latente din ganglionii nervoşi.